Christina spune că este un „coșmar logistic” să se ocupe de funcționarea școlii și a grădiniței după ce i s-a ordonat să se întoarcă la birou trei zile pe săptămână începând din ianuarie. „Nu a fost o surpriză, dar a fost devastator”, spune ea.
Contabila în vârstă de 34 de ani din Scoția a fost anunțată de angajatorul său că prezența la birou va fi „impusă cu strictețe” în noul an. Cu un număr de zile care ar putea crește în funcție de nevoile afacerii. Soțul ei, care lucrează în domeniul financiar, lucra deja trei zile la birou după ce acest lucru a fost impus în octombrie.
Britanicii sunt chemați la birou
Christina este una dintre zecile de persoane care au împărtășit cu The Guardian ce părere au despre reducerea de către șefi a timpului pe care îl petrec lucrând de acasă. Unele întreprinderi mari au cerut lucrătorilor să se întoarcă la birourile lor chiar și cinci zile pe săptămână, Asda plănuind să „reducă munca hibridă ca parte a unei restructurări a activității”.
Călătorind câte o oră cu trenul, Christina este îngrijorată de costul crescut al navetei, care se așteaptă să fie de aproximativ 6.000 de lire sterline pe an pentru cuplu – aproximativ trei luni din salariul unuia dintre ei. „Ne vom lupta pentru asta din punct de vedere financiar”, spune ea. „Nu este ca și cum angajatorii noștri ne vor da o mărire de salariu pentru a acoperi costurile suplimentare.”
Munca la distanță oferă cuplului flexibilitatea de a-și lăsa copiii acasă și apoi de a lucra la prânz sau seara, după ce copiii s-au culcat. Fiind cea care câștigă mai puțin, Christina ia în considerare posibilitatea de a lucra cu jumătate de normă. „Am ales să avem o familie pentru a petrece timp împreună, nu pentru a fi crescuți de străini”, spune ea.
Nu e chiar la fel
Cu al treilea copil pe drum, cuplul plănuiește să își folosească concediul parental pentru a explora oportunitățile de lucru la distanță, inclusiv mutarea în Danemarca sau Finlanda. Acolo unde consideră că ar fi mai bine sprijiniți ca familie care lucrează. „Cred că întoarcerea la birou este în defavoarea părinților care lucrează. Iar mamele, în special, vor avea de suferit fie prin reducerea programului, fie prin rămânerea acasă. Mă simt penalizată ca femeie pentru că vreau să am o carieră și o familie.”
Pentru alții, cum ar fi Kerstin, o lucrătoare în vârstă de 59 de ani din Cornwall, schimbarea nu poate veni destul de repede. Ea așteaptă cu nerăbdare să petreacă mai mult timp față în față cu colegii după ce s-a simțit deconectată lucrând acasă. „Sufăr de depresie și tânjesc după companie – am ajuns să-mi iau un radio doar pentru a auzi alte voci”, spune ea.
Munca ei implică preluarea de apeluri și este flexibilă din cauza faptului că echipa ei locuiește la țară, în toatǎ regiunea. Dar ar prefera să se întâlnească mai des în persoană. „Există multă camaraderie și la birou putem să ne sprijinim reciproc după un apel deosebit de dificil sau chinuitor”, spune ea. „A face acest lucru prin Microsoft Teams nu este chiar la fel”.
S-a umplut paharul?
Kerstin înțelege că nu toată lumea simte la fel. Şi că a devenit mai greu din punct de vedere financiar pentru unii oameni să lucreze la birou în mod regulat. „În opinia mea, oamenii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să lucreze de acasă dacă le convine mai mult”, spune ea. Richmond, un inginer software în vârstă de 61 de ani din Oxfordshire, și-a părăsit locul de muncă unde lucra doar de la distanță în noiembrie. Deoarece sănătatea sa mintală a început să aibă de suferit în timpul izolării Covid.
„Nu pot face față izolării de a lucra de acasă”, spune el. „Se presupune adesea că oamenii cu roluri ca al meu preferă acest lucru. Dar biroul a fost întotdeauna pilonul principal al vieții mele sociale.”
Richmond spune că este mai puțin productiv lucrând de la distanță deoarece acasă există mai multe distrageri. „Nu există o mărime care să se potrivească tuturor și fiecare întreprindere ar trebui să aibă un sistem de lucru flexibil. Dar angajații de bază trebuie să aibă o bază fizică și ar trebui să fie o experiență plăcută să meargă acolo”, adaugă el, citat de The Guardian.
