Afganistan a avut o schimbare majoră în ultimii doi ani. Securitatea, siguranța și turismul s-au dezvoltat, iar piața neagră s-a diminuat, aproape că a dispărut și oferă în prezent un loc mai liniștit și potrivit pentru turiștii mai curajoși.
Textul de mai jos reprezintă o opinie a lui Tobias Ellwood despre cum s-au dezvoltat ,, talibanii” care i-au ucis fratele.
Cine este Tobias Ellwood și ce părere are el despre talibani
Tobias Ellwood este un politician britanic, născut pe 12 august 1966. A fost ales ca deputat în Camera Comunelor (House of Commons) în 2005, reprezentând circumscripția Bournemouth East. A deținut funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării (Ministry of Defence) și s-a implicat în chestiuni legate de apărare, afaceri externe și dezvoltare internațională.
La doi ani după ce talibanii au forțat Occidentul să se refugieze din Kabul, tocmai m-am întors dintr-un Afganistan total transformat.
Securitatea s-a îmbunătățit foarte mult, oamenii sunt liberi să călătorească, iar corupția generalizată care a avut impact la toate nivelurile guvernului fostului președinte Ashraf Ghani a dispărut aproape complet. Iar temutul comerț cu opiu de pe piața neagră, care a afectat economia națiunii, pare să fi dispărut.
Această națiune sfâșiată de război nu a mai cunoscut o astfel de pace relativă din anii 1970. Și asta se vede. Străzile aglomerate sunt pline de viață, în timp ce toată lumea își vede de treabă, fără a mai fi supusă unor puncte de control infinite și fără teama continuă de violență. Autoritățile talibane nu sunt mai vizibile decât este poliția noastră în Londra.
În inima provinciei Helmand, unde armata britanică a investit cândva sânge și bogății, are loc o schimbare transformatoare. Panouri solare în miniatură împânzesc peisajul, care alimentează mii de sisteme de irigații ce întrețin câmpurile abundente de bumbac, fructe și grâu. Colosala turbină electrică de 200 de tone, adusă la barajul Kajaki de către forțele britanice în urmă cu peste un deceniu, dar care nu a fost niciodată operațională, furnizează acum în mod activ energie electrică în Kandahar și dincolo de acesta prin intermediul unor linii de piloni extinse. Sistemul de distribuție de înaltă tensiune a devenit un colac de salvare pentru economiile locale și a facilitat extracția, prelucrarea și exportul de minerale, cum ar fi marmura, pe scară largă.
Nu mă așteptam la așa ceva, ca să nu spun altfel. După o duzină de vizite în țară, în care am îndemnat NATO și ONU să facă exact ceea ce talibanii au făcut până acum, a trebuit să mă confrunt cu realitatea dură a pașilor greșiți strategic ai Occidentului.
Insistența de a implementa un model de guvernare occidental de sus în jos, de exemplu, a fost nepotrivită pentru o națiune profund tribală, nefamiliarizată cu normele democratice. Lipsa unei viziuni economice post-conflict, care nu oferea nicio speranță pentru afganii obișnuiți, a agravat eșecurile.
9 miliarde reținute de Occident
Odată cu retragerea pripită a NATO în august 2021, erorile din trecut sunt acum pur și simplu academice. Adevărata provocare se află în față: decizia de a se reangaja sau nu cu învingătorii acestui conflict de lungă durată.
Occidentul reține acum ajutorul internațional, inclusiv cele 9 miliarde de dolari în active afgane înghețate în străinătate. Ambasada Marii Britanii este închisă mai degrabă din motive politice decât de securitate. Bineînțeles, acest boicot dăinuie din cauza legilor regresive ale talibanilor împotriva educației și angajării femeilor.
Această abordare este de înțeles, dar înainte de a încerca să le modelăm politicile, trebuie să ne străduim mai întâi să le înțelegem. Ceea ce se întâmplă este că nu există o interpretare unitară a legii Sharia în rândurile talibanilor.
Conducerea trebuie să navigheze printre aceste diviziuni, altfel riscă ca fracțiunile să se desprindă și să se alăture grupurilor extremiste. Talibanii eliberează în prezent permise de muncă în toate sectoarele, ceea ce indică faptul că o interdicție totală a angajării femeilor nu este viabilă. Mulțumită activităților desfășurate de Halo Trust, câmpurile de luptă sunt acum câmpuri de bumbac pline de bărbați și femei care muncesc.
Nu sunt un adept al talibanilor. Dimpotrivă, fratele meu a fost ucis de extremiștii islamiști în 2002. Recunosc că politicile lor nu se vor alinia niciodată cu idealurile noastre. Dar am fost martorul unor compromisuri nespuse pe care națiunea epuizată de război este dispusă să le accepte în prezent.
Afganistanul rămâne fragil. Șaptezeci la sută din populația sa are nevoie de ajutor umanitar. Nouă din 10 gospodării se confruntă cu lipsa de alimente.
Jumătate dintre cei nouă milioane de copii (de ambele sexe) sub 11 ani din țară nu au acces la școlarizare. Ar trebui acum să recalibrăm misiunea ONU în Afganistan și să ne revizuim abordarea diplomatică față de Kabul. Dacă Occidentul continuă să se îmbufneze, am putea face o altă gafă care să împingă națiunea spre o prăpastie fiscală, ceea ce ar putea declanșa un alt ciclu de instabilitate, terorism și migrație în masă.
Este nevoie de o strategie mai pragmatică. Restricțiile impuse de talibani asupra drepturilor femeilor ar putea servi drept instrument de negociere pentru o înțelegere comună. Dar o astfel de posibilitate va rămâne necunoscută până când ne vom trezi.
Primul pas este redeschiderea ambasadei noastre. Al doilea este să devenim realiști. Viitorul Afganistanului ar putea fi din nou războiul sau viața de vornic chinez. Calea de mijloc pe care am văzut-o, oricât de neliniștiți ne-am simți în legătură cu ea, are nevoie să regândim și să ne reangajăm” spune Tobias Ellwood într-un articol din The Telegraph.
