Perioada călătoriilor este aici. Românii sunt extrem de pasionați de călătorii și au curiozitatea de a vizita întreaga lume. Dar, în cazul vizitării anumitor țări ce prezintă tradiții diferite, este important să știm principalele reguli culturale ce de desfășoară în zonele pe care le vizităm. Din China până în Egipt, țările din întreaga lume au moduri diferite de a-și arăta aprecierea. Iată cinci locuri cu trăsături distincte în ceea ce privește bacșișul, plus sfaturi despre cât de mult să lăsați bacșiș.
Dezbaterea actuală despre cultura bacșișului în Statele Unite a fost reaprinsă de vestea recentă că angajații de la primul Apple Store sindicalizat din SUA propun să ceară bacșiș. Acest lucru a stârnit o dezbatere intensă despre cultura bacșișului în America de Nord, despre care oamenii consideră că scapă de sub control. Deja, cuvinte la modă precum „bacșișul din vina”, „oboseala bacșișului”, „tip creep”, „rușinea virală a bacșișului” și „tipflation” se strecoară în lexicon.
Cultura bacșișului la nivelul lumii
Practica care provoacă diviziuni s-a răspândit în întreaga lume, cel mai recent a provocat controverse în Spania. Dar nu peste tot îmbrățișează această cultură cu atâta vervă și vigoare ca americanii. În Franța, „service compris” înseamnă că gratuitatea este deja inclusă în nota de plată. În alte locuri, în special în Asia de Est, lipsa oricărei tradiții privind bacșișul este o sursă de mândrie. Pentru a evidenția vechea dilemă a bacșișului, iată câteva locuri cu trăsături distincte în ceea ce privește bacșișul, fiecare dintre acestea fiind alese pentru ceea ce spune cultura aprecierii și modul în care atitudinea lor față de bacșiș reflectă aspecte mai largi ale societății.
Înțelepciunea populară spune că Japonia este un fel de paradis ascetic în care nu se aude de gunoi, imperfecțiunea (sau wabi-sabi) este onorată, iar conștiința socială este ridicată la rang de artă (nu mergeți pe jos în timp ce mâncați; păstrați liniștea în mijloacele de transport în comun; nu arătați cu mâna sau cu bețișoarele; nu vă suflați nasul în public și lista poate continua). Este, de asemenea, un loc în care bacșișul nu este doar neobișnuit, ci este considerat jenant și ciudat. Și, din moment ce japonezii au o cultură a serviciilor fără bacșiș, este într-adevăr necesar să i se explice vizitatorului străin cu un avertisment de tip „gândește-te de două ori”: dacă faceți acest lucru, veți provoca o ofensă a celui căruia încercați să-i arătați recunoștința.
„Chiar dacă călătorilor li se spune că în Japonia nu se lasă bacșiș, unii oameni sunt în continuare dornici să își arate aprecierea cu bani, dar nu funcționează așa. Este obișnuit ca oamenii să lase bani pentru personalul de servire la restaurante, apoi să fie urmăriți pe un drum și să li se dea banii înapoi. Mulți nu pot înțelege că oamenii își fac meseria cu mândrie, iar un „oishikatta” (a fost delicios), sau un „gochiso sama” (mulțumesc pentru pregătirea mesei) va fi foarte bine primit. Banii nu vorbesc întotdeauna”, a declarat James Mundy de la Inside Japan Tours, operator turistic cu sediul în Marea Britanie. Repulsia japonezilor față de bacșiș este palpabilă. Shokunin kishitsu, care se traduce aproximativ prin „meșteșugul”, curge prin multe aspecte ale vieții japoneze și este o filozofie perfecționată de mulți dintre cei care lucrează în industriile care se confruntă cu turiștii, de la recepționerii de hotel la vânzătorii de cărucioare cu mâncare și bucătarii de sushi. Serviciul se referă la strictul necesar pentru a face o treabă cu mândrie, iar aprecierea se manifestă cel mai adesea prin complimente (de preferință în japoneză) sau prin plecăciuni.
Egipt și China, la polul opus din punct de vedere cultural
O normă socială adânc înrădăcinată în Africa de Nord, în Orientul Mijlociu și în Asia de Sud este conceptul de baksheesh, care înseamnă bacșiș sau pomană caritabilă. Acesta poate fi solicitat direct de un șofer de taxi sau de un ghid turistic sau poate fi șoptit sugestiv dintr-un bazar la colț de stradă, dar, în cele din urmă, înseamnă același lucru: se cere un cadou sau un mic bacșiș, indiferent de serviciul oferit. Interpretat greșit, poate fi tradus prin cerșetorie. Dar a da de pomană săracilor este una dintre cele cinci dogme ale islamului și înțelegerea acesteia va aprofunda înțelegerea călătorului despre această parte a lumii, iar binefăcătorul se presupune că devine mai sfânt prin această acțiune.
În Egipt, astfel de pomană este ceva obișnuit pentru lucrătorii din restaurante, șoferii de taxi, ghizii turistici și personalul hotelier, dar și pentru cei care deschid ușile, îngrijitorii de băi, personalul de securitate și comercianții. O privire mai profundă asupra baksheesh-ului relevă, de asemenea, că face parte dintr-un sistem de recompensă vag definit, în care ghizii turistici și recepționerii de hotel din Cairo până la Aswan pot oferi tratament preferențial, pot asigura servicii de top și pot acorda favoruri dacă se lasă bacșiș în avans. Dolarii sunt bineveniți, la fel ca și lirele egiptene, iar 1-2 USD (sau 30-40 de lire sterline) sunt suficienți pentru a da drumul la un zâmbet de bun venit. În aceste condiții, nu este neobișnuit ca o cheie de la o ușă de templu încuiată în Valea Regilor să apară în mod miraculos sau ca o toaletă de muzeu interzisă să fie brusc deschisă din nou vizitatorilor. Iar călătorii nu vor găsi această perspectivă în multe broșuri turistice.
Chiar și în cele mai moderne megalopolisuri chineze, precum Beijing și Shanghai, există un sentiment de superstiție și tradiție. Bacșișurile nu sunt așteptate, deși pare greu de crezut într-o țară obsedată de progresul tehnologic și de lumea de mâine, aici bacșișul era odată interzis. Într-adevăr, unul dintre principiile Chinei este acela că toți oamenii sunt egali și că nimeni nu este servitorul altuia, iar insinuarea superiorității față de altcineva a fost mult timp un tabu. Și în timp ce China este din ce în ce mai mult o țară a hotelurilor grandioase și a restaurantelor în stil circ, bacșișul, în special în orașele și localitățile mai puțin vizitate, încă se află undeva între a fi prost crescut și a fi mită.
Turismul chinezesc
Dar creșterea turismului chinezesc, precum și asimilarea multor obiceiuri occidentale, duce la o schimbare treptată, potrivit lui Maggie Tian, director general pentru China al tur-operatorului Intrepid Travel, cu sediul în Australia. Chinezii încă nu au obiceiul de a lăsa bacșiș, dar bacșișurile sunt acum acceptabile.
„În timp ce bacșișul în China a fost istoric considerat nepoliticos, vremurile se schimbă. Chinezii încă nu au obiceiul de a lăsa bacșișuri, dar bacșișurile sunt acum acceptabile, în special în orașele mari, unde sunt mulți rezidenți și vizitatori străini. Dacă sunteți în vizită, este binevenit să lăsați un bacșiș mic pentru portăreți, ghizi turistici și barmani pentru servicii excepționale sau sprijin special. În ciuda istoriei, localnicii vor fi recunoscători.” a explicat aceasta, conform BBC .
