Luni, 6 ianuarie, când prim-ministrul canadian Justin Trudeau a apărut în fața ușii principale a reședinței sale de la Rideau Cottage din Ottawa, a fost un cadru potrivit pentru anunțul care urma. În primele zile ale pandemiei, Trudeau a ținut ședințe de informare regulate în același loc, în fața frumosului conac cu două etaje în stil georgian, pe care l-a numit casă în ultimul deceniu.
Era o amintire a zilelor trecute, când canadienii se adunau în jurul prim-ministrului lor în timp ce acesta prezenta informații actualizate privind coronavirusul și eforturile guvernului de a-l controla. Luni, 6 ianuarie, în vârstă de 53 de ani, fostul simbol al mișcării progresiste moderne a anunțat că va demisiona din funcție după ce a pierdut sprijinul atât al alegătorilor canadieni, cât și al membrilor de rang înalt ai propriului său partid liberal.
Partid care se îndreaptă spre o înfrângere zdrobitoare în alegerile naționale care trebuie să aibă loc până în octombrie. „Această țară merită o alegere bunǎ la următorul vot”, a declarat un Trudeau neobișnuit de posomorât. „Eu nu pot fi cea mai bună opțiune în acele alegeri”.
Cândva Trudeau
A fost o vreme când Trudeau era aclamat ca o figură transformatoare în politica internațională. Un ecologist declarat, feminist și susținător al drepturilor refugiaților și ale indigenilor, cu un aspect de star de cinema și un nume de familie celebru, Trudeau a devenit un leu liberal în lumea occidentală atunci când a fost ales la sfârșitul anului 2015.
Dar, retrospectiv, luna sa de miere cu canadienii a fost scurtă, durând doar aproximativ doi ani. În 2017, imaginea sa suferea deja sub un număr tot mai mare de scandaluri și controverse. Tensiunile au fost unele din ce în ce mai mari în timpul pandemiei care avea să urmeze.
În alegerile ulterioare din 2019 și 2021, liberalii au pierdut locuri în Parlament. Ceea ce l-a forțat pe Trudeau să formeze guverne minoritare care se bazează pe sprijinul unui partid de opoziție de stânga. Este o strategie pe care au adoptat-o și alți lideri progresiști din întreaga lume pentru a se menține la putere.
Din ce în ce mai slab
Liberalii lui Trudeau, lipsiți de o majoritate parlamentară, au depins mult timp de sprijinul Noului Partid Democrat (NDP) de centru-stânga. Asta pentru a adopta legi și a se menține la putere. De atunci, această alianță s-a destrămat, liderul NDP Jagmeet Singh declarând luna trecută că partidul său va vota pentru căderea guvernului Trudeau. Alte partide de opoziție au promis, de asemenea, să facă același lucru.
Descriindu-se drept un „luptător” care urăște să dea înapoi, Trudeau a declarat luni reporterilor că știa că nu va putea câștiga următoarele alegeri. În același timp, de asemenea, se lupta și cu diviziunile interne din cadrul partidului său.
Un peisaj politic în schimbare
Când a urcat pe scena mondială în octombrie 2015, mandatul lui Trudeau părea o prelungire a ultimelor luni ale erei Barack Obama. În toamna aceluiași an, Donald Trump, care tocmai își lansase o candidatură la președinția SUA, era tratat în mass-media ca fiind puțin mai mult decât o glumă.
Era o epocă a liberalismului social neapologetic. Vorbim despre o perioadă în care un politician de sex masculin putea posta pe ceea ce pe atunci se numea Twitter că este în mod deschis feminist și să nu fie batjocorit pentru asta. Trudeau era considerat a fi atât de rezistent din punct de vedere politic încât nici măcar un scandal bizar, câțiva ani mai târziu, nu l-ar fi scufundat.
Dar, în același timp, ascensiunea liderilor de dreapta precum Trump în Statele Unite și dinamica culturală schimbătoare din țările occidentale puneau la îndoială dominația idealurilor liberale după victoria inițială a lui Trudeau. Trudeau a încercat să se poziționeze ca o contrabalansare a erei Trump. Dar și-a exprimat respectul față de alegătorii americani și a intervenit frecvent în dezbaterile care se desfășurau la Washington.
Mișcări riscante?
Puține momente au exemplificat acest lucru mai mult decât primirea deschisă a refugiaților de către Trudeau în 2017. Adicǎ la scurt timp după ce Trump și-a anunțat controversata interdicție musulmană. Când a interzis intrarea cetățenilor din mai multe țări predominant musulmane.
„Celor care fug de persecuție, teroare și război, canadienii le vor ura bun venit, indiferent de credința lor”, a postat Trudeau pe social media la acea vreme. „Diversitatea este punctul nostru forte”.
Într-o ședință foto, Trudeau a întâmpinat personal refugiații sirieni care ajungeau la aeroportul din Toronto. Şi s-a angajat să reinstaleze 25 000 dintre aceștia în câteva săptămâni.
La momentul respectiv, astfel de mișcări politice au avut o rezonanță puternică în rândul bazei lui Trudeau, reflectând mândria națională față de imaginea Canadei ca un far al incluziunii.
Cu toate acestea, la fel ca în multe țări occidentale, imigrația a devenit de atunci mult mai polarizantă. Guvernele liberale, inclusiv cea a lui Trudeau, s-au străduit să împace idealurile lor progresiste cu scepticismul tot mai mare al publicului cu privire la impactul economic și social al imigrației.
„Lunga sa tăcere după această dramă politică spune multe despre slăbiciunea poziției sale actuale”, a declarat Daniel Béland, profesor de științe politice la Universitatea McGill din Montreal.
Ușile deschise ale Canadei
Până în aprilie 2024, populația Canadei a depășit 41 de milioane de locuitori. Iar imigranții reprezentau 98% din creșterea economică a țării în anul precedent. Deși această creștere a subliniat angajamentul Canadei față de o politică a ușilor deschise, ea a amplificat, de asemenea, provocările existente.
La fel ca vecinul său din sud, Canada se confruntă cu o criză a locuințelor, cu o creștere vertiginoasă a costurilor de trai și cu o datorie națională în creștere. Iar acestea sunt acum toate probleme pe care adversarii lui Trudeau le pun, cel puțin parțial, pe seama unei astfel de politici a ușilor deschise.
De atunci, Canada și-a revizuit obiectivele privind imigrația sub presiune. Conform unui nou plan anunțat anul trecut, numărul de rezidenți permanenți care vor sosi în 2025 va fi redus cu 21 %, de la obiectivul inițial de 500 000 la 395 000.
Trudeau nu ține pasul
Trudeau a descris această ajustare drept o „pauză necesară” pentru a permite economiei canadiene și infrastructurii sale să țină pasul cu creșterea populației. A fost o recunoaștere rară, implicită, a faptului că una dintre politicile sale emblematice a fost un eșec.
Între timp, Partidul Conservator a capitalizat în mod eficient pe vulnerabilitățile lui Trudeau. Inclusiv creșterea inflației, lipsa locuințelor și nemulțumirea persistentă legată de pandemie. Potrivit agregatorului de sondaje 338Canada, conservatorii îi devansează acum pe liberali cu peste 20 de puncte. Ceea ce reprezintǎ o răsturnare dramatică de situație pentru un partid pe care Trudeau l-a salvat și reconstruit, în esență, după propria sa imagine.
„La un moment dat, consensul alegătorilor devine imposibil de schimbat. Şi se pare că am ajuns la acel moment pentru liberali”, a declarat Darrell Bricker, CEO al Ipsos Public Affairs, într-o postare pe X. El a remarcat că datele recente ale sondajelor indică o scădere abruptă a sprijinului liberal de bază, cu cifre care scad sub pragul de 25 % presupus anterior, scrie NewsWeek.
