Cu toții așteptăm sărbătorile de iarnă cu nerăbdare. Această perioadă din an este marcată de obiceiuri și tradiții ce aduc bucurii în casele oamenilor.
Printre acestea, colindatul reprezintă un simbol al unității și legăturii dintre generații. Colindatul, o tradiție străveche, simbolizează celebrarea Nașterii Domnului și transmiterea urărilor de sănătate, belșug și noroc către cei dragi. Află când se colindă în 2024 și care sunt celelalte obiceiuri respectate de români în preajma sărbătorilor de iarnă.
Istoria colindatului
Colindele, așa cum le știm astăzi, au o istorie captivantă, cu rădăcini adânci în tradițiile precreștine ale Europei. Aceste cântece, care vestesc sărbătorile și aduc bucurie, nu au fost inițial legate de Crăciun. Cu mii de ani în urmă, ele erau interpretate în timpul celebrărilor solstițiului de iarnă, momentul cel mai scurt al anului, ce are loc în jurul datei de 21 decembrie.
La început, termenul „colind” se referea la un dans sau un cântec de bucurie și laudă, iar melodiile aveau rolul de a marca sfârșitul perioadei întunecate a anului și de a celebra revenirea luminii. Pe atunci, colindele erau cântate în toate cele patru anotimpuri, însă doar cele asociate Crăciunului au rezistat în timp.
Odată cu creștinismul timpuriu, Crăciunul a fost stabilit în calendar în apropierea solstițiului de iarnă. Astfel, cântecele precreștine au fost treptat înlocuite cu imnuri religioase dedicate Nașterii Domnului. Primele colinde creștine, scrise în limba latină, nu au fost însă foarte populare, deoarece limba era dificil de înțeles pentru oamenii obișnuiți.
Copii la colindat
În anul 129, un episcop roman a introdus „Imnul Îngerilor” într-o slujbă de Crăciun la Roma, considerat unul dintre primele exemple de colinde religioase. Ulterior, în anul 760, Comas din Ierusalim a compus un imn dedicat Crăciunului pentru Biserica Ortodoxă Greacă. Cu toate acestea, majoritatea acestor cântece rămâneau inaccesibile publicului larg, fiind scrise în limba latină.
Schimbarea a venit odată cu Sfântul Francisc de Assisi, care, în 1223, a introdus scena Nașterii Domnului în Italia. În timpul acestor reprezentări, oamenii cântau colinde în limbile locale, ceea ce le-a făcut mult mai accesibile și populare. Astfel, tradiția colindelor s-a răspândit rapid în Franța, Spania, Germania și alte țări europene.
Când mergem cu colindul
În România, colindatul rămâne unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă, păstrat cu sfințenie de la o generație la alta. Tradițiile și particularitățile colindatului diferă de la o regiune la alta. În unele zone, copiii încep să colinde încă din 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, iar obiceiul continuă până pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan.
Seara de Ajun este unul dintre cele mai importante momente, când colindele sunt dedicate Nașterii Domnului. Pe 24 decembrie se interpretează cele mai cunoscute cântece, precum „Închinarea Magilor” și „Astăzi s-a născut Hristos”.
În unele regiuni, colindatul începe abia pe 23-24 decembrie, când grupurile de colindători merg din casă în casă, aducând vestea Nașterii Domnului. Gazdele răsplătesc colindele cu daruri simbolice precum mere, covrigi, colaci, nuci sau portocale. În prezent, oamenii oferă adesea colindătorilor bani și dulciuri.
În dimineața de Ajun, copiii deschid seria colindelor cu binecunoscutul „Bună dimineața la Moș Ajun”, continuând cu cântece care prevestesc Nașterea Domnului și răspândind bucurie și lumină în fiecare casă, relatează Știrile PROTV.
