Cine urmărește premierele teatrale din București, știe că nu sunt nici multe, nici puține. De asemenea, mult mai mult de jumătate, poate chiar 90% sunt adaptări după dramaturgi străini. Ceea ce vreau să spun este că, pe la noi, dramaturgii per să fie pe cale de dispariție. Sau scriu pentru sertare foarte încăpătoare. Ceea ce e păcat, căci subiecte ar fi cu tonele.
Carantina in familie
Sold-out
Dar să trecem la obiect. Pe 27 mai, Sala Rapsodia de pe Lipscani a devenit, brusc, neîncăpătoare. Se juca o piesă nouă, cu puternic iz contemporan, pentru că se cheamă ”Carantină în familie”. Și știm acum, cu toții, că e aia, mai cu seamă când nația este condusă de niște descentrați etic și moral care cred că alungi virușii cu blindatele…
Deci, o comedie. Bună, rafinată, cu trimiteri evidente și care n-are cum să nu-ți placă. O piesă închegată, echilibrată, numai bună să ieși din sală cu un ”vibe” bun, cum se spune în zilele noastre.
O minge de foc
De departe, însă, jocul actorilor a fost un deliciu. O să încep cu Alina Neagu, o actriță cu experiență, care umple fără probleme scena. Chiar am impresia că ar putea să ducă o oră-două de spectacol fără nici cea mai mica problemă. Din nefericire o vedem prea rar pe scenele bucureștene. Rolul ei de mamă modernă, cu toate clișeele zilei, a fost exemplar. S-a râs nu numai la replici, ci și la gesture mici care lămureau rapid pe toată lumea din sală că și calea celor mici la suflet are admiratorii ei. Pe scurt, o interpretare impecabilă, de forță, cu snagă, cu vitalitate și, în același timp, cu o eleganță exemplară. Alina Neagu este deja o actriță de calibru greu.
Comedie
Înțeleptul observator
Tatăl din piesă, soțul cel chinuit din piesă, este Valentin Braniște. Care este și regizorul spectacolului. Și, vă spun și un secret: tot el se ascunde și sub pseudonimul Vali Bolat, fix cel care a scris această comedie deosebită. Braniște are un rol ceva mai ingrat, dar îl joacă la perfecție. El trebuie numai să facă bani, de topirea acestora se ocupă soția și fiica sa. Nici lovit de zona Zoster, el nu scapă de funcția de șa numai bună de încălecat. Și de bătut. Ca să nu lungim vorba, pe lângă faptul că este un actor complet, Valentin Braniște are în sânge AND-ul de dramaturg, speță din ce în ce mai rară. M-a impresionat, m-a emoționat. De piesele lui Vali Bolat sigur vom mai auzi.
Steaua care urcă
Maria Peia
În fine, piesa este despre o familie: mama, tată, copil. În cazul de față, copilul este o adolescent rebelă. Ș ice vedem noi aici? Profesionalism, talent și dedicație. Tânăra se numește Maria Peia și va fi studentă la actorie. Da, ați citit bine: va fi. Pentru că acum ea este încă liceeană. Pot să vă spun că, deja de acum, este actriță. Asta nu este o senzație, ci este o constatare. Maria și-a jucat rolul fără greșeală, fără rețineri, fără pic de trac. Ba, mai mult, a ținut sala în mână cu atitudinea unei actrițe de primă mână. Fără doar și poate, am avut în fața noastră un exemplu de talent nativ. Maria Peia poate fi numită o descoperire, rezervor de talent, un suflet predestinat scenei românești.
Cautați numele ăsta, veți avea ce să descoperiți.
