În urmă cu 70 de ani, în urma unui război devastator, energia, în special cărbunele, a fost cea care a unit pentru prima dată țările europene pentru a forma o piață comună în căutarea păcii. Astăzi, într-o nouă eră a războiului și a rivalității geopolitice, energia, de data aceasta gazul, este cea care amenință să distrugă acest bloc cumunitar. Însă, liderii reuniți la Summitul din capitala cehă, Praga, speră să ajungă la un acord asupra unei abordări comune pentru a reduce prețurile în creștere ale gazelor și pentru a proteja întreprinderile și cetățenii în această iarnă și în perioada următoare.
Provocările cu care se confruntă sunt severe. În ultimele zile au izbucnit dispute publice între națiuni la cel mai înalt nivel.
Germania, motorul economic al Uniunii Europene, este acuzată de alții că dă dovadă de lipsă de solidaritate prin cheltuirea a 200 de miliarde de euro pentru a-și proteja proprii consumatori și întreprinderi de impactul prețurilor ridicate la energie.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a recunoscut riscurile la adresa unității europene. „Manipularea și folosirea ca armă a energiei de către Rusia … încearcă în mod deliberat să șantajeze și să dezbine parteneri apropiați”, a declarat ea într-o declarație comună cu prim-ministrul Norvegiei, joi.
Germania vrea solidaritate la nivelul UE
În timp ce fiecare lider va vorbi despre necesitatea de a da dovadă de „solidaritate” în sprijinul Ucrainei și în semn de sfidare a presiunilor Rusiei asupra livrărilor de gaz, există în continuare dezacorduri cu privire la ceea ce înseamnă solidaritate, scrie Politico.
Pe de o parte, mai multe țări îi cer Comisiei Europene să urgenteze punerea în aplicare a unei forme de plafonare universală a prețului gazelor, argumentând că o limită va fi în beneficiul țărilor mai puțin înstărite.
Între timp, Germania, cel mai puternic membru al blocului, care are de mult timp rezerve față de un plafon al prețului, promovează un mijloc alternativ de solidaritate. Berlinul dorește să forțeze scăderea prețurilor la gaze prin negocierea achizițiilor ca un bloc comun de 27 de țări.
UE „ar trebui să își unească puterea de piață și să orchestreze un comportament de cumpărare inteligent și sincronizat între țările UE, astfel încât statele europene individuale să nu facă oferte mai mari decât celelalte și să crească prețurile pe piața mondială”, a declarat ministrul german al economiei, Robert Habeck, la începutul acestei săptămâni. Puterea de piață comună a Europei este „enormă”, a adăugat el.
Cancelarul german Olaf Scholz a indicat că este dispus să discute diferite opțiuni și, în realitate, toate țările recunosc necesitatea de a lucra împreună; un spirit care a fost reflectat în apelul președintelui Consiliului European, Charles Michel, din această săptămână, pentru o „uniune energetică autentică”.
Dar, retorica solidarității europene se ciocnește deja cu interesele naționale, deoarece guvernele își pregătesc populația pentru raționalizarea energiei și, eventual, pentru întreruperi de energie.
„La Praga este vorba despre un singur lucru”, a declarat un oficial de rang înalt dintr-o țară care susține un plafon al prețului la gaze. „Putem opri jocul în care toată lumea joacă solo în loc să lucreze împreună? Am lucrat cu toții împreună în cazul pandemiei, acum, cu energia, fiecare țară se descurcă singură.”
Vechile certitudini se prăbușesc
Criza energetică, ca și pandemia dinaintea ei, reprezintă o amenințare atât de copleșitoare pentru UE, încât vechile certitudini și practici se prăbușesc.
Țările au luat deja măsuri de neconceput în urmă cu doar câteva luni. Germania și Franța au plasat sub controlul statului companii energetice importante precum EDF și Uniper. Țările UE, în ansamblul lor, au convenit asupra unor reduceri semnificative și obligatorii ale cererii de energie electrică. De altfel, acestea au finalizat planurile de intervenție pe piețe pentru a impozita profiturile companiilor energetice și a le redistribui cetățenilor și întreprinderilor care au nevoie de ajutor pentru a-și plăti facturile.
Având în vedere că instalațiile de depozitare a gazelor naturale sunt acum la 90% în întregul bloc comunitar și că prețurile en-gros ale gazelor naturale au scăzut față de vârful atins în vară, unii diplomați europeni sunt optimiști, considerând că Europa ar putea trece peste această iarnă fără penurii majore sau întreruperi de energie electrică.
Însă, după cum a declarat săptămâna trecută comisarul european pentru energie, Kadri Simson, „iarna viitoare va fi și mai dificilă”.
Acest lucru se datorează în parte faptului că blocul va trebui să înceapă să reumple instalațiile de stocare a gazelor începând din primăvara anului viitor, fără baza de aprovizionare cu gaz rusesc, care până în acest an a asigurat 40 % din necesarul UE.
Țările care susțin în prezent ideea achiziționării colective de gaze naturale amintesc de graba din acest an de a umple instalațiile de stocare și de modul în care aceasta a dus la creșterea prețurilor.
Atunci când ne vom aproviziona cu gaze în vara anului 2023, a declarat un diplomat de rang înalt din UE, „trebuie să ne asigurăm că ne coordonăm unii cu alții, în așa fel încât să nu creștem singuri prețul în Europa”.
Cum va împărți Europa gazul
Celălalt mare test al solidarității Europei, în această iarnă și dincolo de ea, va fi capacitatea sa de a împărți aceste livrări de gaze între țări în caz de penurie. Dacă nu se va reuși acest lucru, a declarat Elisabetta Cornago, cercetător senior la centrul de reflecție Centre for European Reform, va afecta nu numai bunăstarea oamenilor, ci și încrederea în UE însăși.
„Aceasta va însemna închiderea unor întreprinderi sau, în funcție de cât de friguroasă este iarna, ar putea însemna insuficiența gazului pentru încălzirea locuințelor în unele părți ale UE”, a spus ea. „Acesta este un scenariu extrem, dar dacă se întâmplă acest lucru și conceptul de „solidaritate energetică” nu se traduce în fluxuri reale, atunci există riscul ca acest lucru să fie exploatat de forțele populiste și să provoace o reacție împotriva Bruxelles-ului.”
Atunci când a lansat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, pe 9 mai 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman a declarat că aceasta va bloca solidaritatea în inima continentului, la doar cinci ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Piața comună a cărbunelui și oțelului ar face „orice război între Franța și Germania… nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material”, a declarat el.
În timp ce un astfel de conflict rămâne de neconceput astăzi, o luptă acerbă pentru asigurarea resurselor de bază amenință încă proiectul european cu cel mai critic test de până acum.
