Victoria Armatei Române care a dus la „îndeplinirea idealului național” de unire a tuturor teritoriilor locuite de români a fost un moment definitoriu în consolidarea identității și conștiinței naționale românești. Participarea României la război a fost susținută nu doar de clasa politică, ci și de opinia publică din țară. Însă, la finele războiului, noua societate românească a parcurs o serie de schimbări, resimțite mai ales la nivelul de trai al populației.
Cei 21 de ani pe care i-a parcurs Regatul Român pe drumul către frontul celui de Al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore în ceea ce privește nivelul de trai al populației. Pierderile de vieți omenești, folosirea terenurilor agricole drept teatre de operațiuni, distrugerea satelor care nu au supraviețuit în fața mașinăriilor de război, inflația și instabilitatea politică au afectat substanțial economia țării, moralul și nivelul de trai al populației.
Nivelul de trai al societății interbelice- consecință a „Marelui Război”
Principala problemă cu care se confrunta România în primii ani de după Marele Război a reprezentat-o mortalitatea în rândurile populației, rata mortalității era de 29% la mia de locuitori. Pe fondul haosului cauzat de anii de război, sistemul sanitar se afla într-o condiție precară, neexistând suficient personal medical pentru a trata bolnavii. Efectele epidemiilor de holeră și tifos care au caracterizat anii Primului Război Mondial a avut consecințe răsunătoare și în anii interbelici, focare de tifos existând și în 1919.
Din cauza sărăciei și foametei au apărut noi epidemii, în deosebi în spațiul rural, cele mai răspândite boli fiind pelagra și tuberculoza.
Antiteza societății românești. Între Burghezia cu tabieturi din La Belle Époque și foametea din rândurile țărănimii
Societatea românească era împărțită în cinci categorii sociale: burghezia, moșierimea, intelectualitatea, muncitorimea și țărănimea. Cele mai mari discrepanțe privind nivelul de trăi se remarcă, în mod firesc, între burghezime și țărănime. Populația rurală reprezenta aproximativ 80% din locuitorii țării. Țăranii erau preocupați, în principal de munca pământului. Regele Ferdinand a încercat refacerea economiei țării și implementarea reformelor sociale și economice, venite în ajutorul maselor. După mai multe tergiversări, țăranii au fost împroprietăriți în 1921, însă asta nu le-a îmbunătățit semnificativ nivelul de trai. Din cauza lipsei terenurilor și utilajelor agricole, satele românești interbelice erau caracterizate de o foamete generală.
În timp ce țăranii erau bântuiți de molime și foame, elitele societății aveau un nivel de trai mult mai ridicat. Burghezia trăia în antiteză față de țărănime, tabieturile ei erau occidentale și distinse, tinerii erau trimiși să studieze la cele mai prestigioase universități europene, iar în centrele marilor orașe se organizau baluri și serate.
Moda vremii-indice al diferenței nivelului de trai între categoriile sociale
Un exemplu pregnant al diferențelor privind nivelul de trai al claselor sociale îl reprezenta Bucureștiul, numit în epocă „Micul Paris”. Supranumele capitalei evidențiază influențele franceze din spațiul românesc. Aici, în centrul metropolei bărbații se purtau în pantaloni cu manșetă, cămăși albe cu butoni de aur și argint, iar doamnele purtau pălării cu boruri mari și puternic decorate, blănuri de vulpe și rochii cusute specific pentru ele de croitori. Altul era peisajul la periferia capitalei. Majoritatea locuitorilor de la marginea orașului, purtau haine ponosite sau salopete de muncă. Pe când în mediul rural, țăranii erau desculți și îmbrăcau portul tradițional doar la biserică sau în zilele de sărbătoare.
Nivelul de tari a întregii țări a fost puternic influențat de criza economică dintre anii 1929-1930. „Marțea Neagră” de la New York a dus falimentarea a mai mult de 500 de fabrici, scăderea prețului produselor agricole cu cca. 70%, ceea ce a atras după sine scăderea încasărilor la buget, scăderea cu peste 50% a industriei, reduceri salariale și la creșterea gravă a numărului de șomeri. La toate acestea se adaugă și apariția cămătarilor și a falsificatorilor de bani, creșterea taxelor și scăderea exportului de petrol și grâu.
