Eficiența energetică în UE, în mare parte vizează tranziția către sursele de energie regenerabilă schimbă modul de funcționare a sistemelor de energie electrică, crescând nevoia de răspuns la cerere și de stocare a energiei pentru a menține echilibrul rețelei și calitatea energiei electrice.
Pentru o eficiență energetică se preconizează că producția viitoare de energie electrică din UE va fi dominată de surse de energie regenerabile variabile. În cazul în care obiectivele UE în materie de climă și energie pentru 2030 sunt îndeplinite (reducerea emisiilor de GES cu 40 % față de nivelurile din 1990; existența a 27 % de surse de energie regenerabilă în mixul energetic; și atingerea unei eficiențe energetice de 27 % față de nivelurile preconizate), Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (EC-JRC) preconizează că ponderea surselor regenerabile în mixul de energie electrică produsă pe bază brută în UE în 2030 va ajunge la 47 % (Banja și Jégard 2017). Se preconizează că, în 2030, capacitatea totală instalată pentru producerea de energie electrică în UE va ajunge la 652 GW (față de 406 GW în 2016), unde se estimează că energia eoliană și solară nedispecerizabilă va reprezenta peste 500 GW. Această cifră este conservatoare. Ponderea energiei electrice nedispecerizabile în sistemul de energie electrică al UE ar putea depăși 50 % până în 2030 (Banja și Jégard 2017), sau chiar 60 % (Artelys 2017), din cauza tehnologiilor de energie electrică din surse regenerabile cu costuri reduse care depășesc pur și simplu cărbunele și gazul. Ambiția și traiectoria viitoarei politici a UE și dezvoltarea energiei electrice din surse regenerabile indică o piață a energiei electrice dominată de energia electrică din surse regenerabile nedispecerizabile până în 2040-2050 (Comisia Europeană 2011, Artelys 2017).
Eficiența energetică
Se preconizează că până la 40-50% din energia electrică din surse regenerabile ar putea fi integrată în actualul sistem energetic, în cadrul regimului actual de piață, prin activarea opțiunilor de flexibilitate existente în sistem (de exemplu, răspunsul la cerere, stocarea și producția flexibilă de energie) (Papaefthymiou și Dragoon 2016). Cu toate acestea, la niveluri de energie regenerabilă nedispecerizabilă de peste 70-80 %, nevoia de flexibilitate crește rapid, în special pe intervale de timp mai lungi (stocare săptămânală și sezonieră) (ibidem). Acest lucru va crea o piață în creștere rapidă atât pentru răspunsul la cerere, cât și pentru opțiunile de stocare pe diferite intervale de timp. De exemplu, Kondziella și Bruckner (2016) estimează că, într-un sistem de energie electrică 100% regenerabilă, până la 40% din cererea totală de energie electrică trebuie să fie furnizată prin măsuri de flexibilitate, cum ar fi bateriile sau răspunsul la cerere, pentru a menține echilibrul rețelei.
Cererea de energie electrică a centrelor de date în 2030
Primele estimări ale cererii de energie electrică a centrelor de date au indicat că acestea au utilizat aproximativ 150 TWh, ceea ce corespunde la 1% din consumul total de energie electrică la nivel mondial, în 2005 (Koomey 2008), și aproximativ 200 TWh, sau 1,1 – 1,5% din consumul global de energie electrică, în 2010 (Koomey 2011). O cifră similară a fost prezentată de Andrae și Edler (2015), care au estimat că ponderea centrelor de date în consumul global de energie electrică în 2010 a fost de 1%. AIE descrie numărul de studii cuprinzătoare recente privind cererea globală de energie electrică a centrelor de date ca fiind „limitat”, iar neconcordanțele în ceea ce privește metodele și limitele sistemului utilizate fac ca comparațiile să fie dificile. Cu toate acestea, AIE estimează că, în 2014, centrele de date din întreaga lume au consumat 194 TWh de energie electrică, ceea ce corespunde la 1% din cererea globală de energie electrică (AIE 2017).
