„Vârtejul”. Așa a ales James Clavell să-și intituleze romanul dedicat revoluției iraniene din 1978, care a condus la ruptura totală a Teheranului de valorile occidentale. Astăzi, țara din Orientul Mijlociu e iar prinsă într-un „vârtej” al istoriei. Un vârtej care ne privește pe toți, pentru că, deși Iranul scârțâie din toate încheieturile, el ascunde în mânecă destule cărți prin care poate influența probleme cheie cu care se confruntă azi lumea. În plan energetic, politic și chiar militar.
Iranul, unul dintre puținele state teocratice din ziua de astăzi, are două chipuri pe care i le arată Occidentului și care par să se bată cap în cap. Pe de-o parte avem imaginea unor oameni săraci lipiți pământului, care trăiesc supunându-se de voie-de nevoie unor reguli care derivă din religia islamică și care sunt adesea extrem de nedrepte și stranii din perspectivă occidentală.
În acest context sunt explicate de presa internațională și amplele proteste care au cuprins țara în cursul anului trecut, după ce o tânără frumoasă a fost arestată și apoi, din câte se pare, ucisă de așa-numită „poliție a moralității”, din simplul motiv că nu avea părul complet acoperit. În stradă n-au ieșit însă numai femei, ci și bărbați și chiar și copii. Se spune că iranienii s-au săturat de încălcarea constantă și flagrantă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și că sunt atât de disperați, încât simt că nu mai au nimic de pierdut, fiind gata să-și dea chiar și viața în lupta cu actualul regim. Și mulți chiar o fac.
Celălalt chip al Iranului, mai senin, rezultă din cifre. Cifre vizând de exemplu Produsul Intern Brut sau puterea energetică. Problema e că și cifrele pot fi înșelătoare. Mulți analiști au vorbit în decursul timpului despre manipularea unor statistici, precum cele vizând creșterea economică a unor țări. Manipulările pot apărea în absolut orice parte a lumii, însă cel mai frecvent sunt întâlnite în cazul autocrațiilor. Datele din astfel de state sunt în general greu de obținut și încă și mai greu de verificat.
Pentru a desluși totuși cât de cât adevărul, unii experți au mers până acolo încât, slujindu-se de datele oferte de sateliți, au comparat datele statistice prezentate de anumite țări în privința creșterii lor economice cu intensitatea luminii emise de ele în timpul nopții, ei considerând că aceasta ar putea prezenta un tablou mai real. Pentru că statele mai bogate tind să fie, la propriu, „mai luminoase”. Sau cel puțin așa era până acum. Iar rezultatele acestor studii sugerează că autocrațiile tind să exagereze creșterea anuală a PIB cu aproximativ 35%.
Nu putem desigur verifica acuratețea acestor concluzii. Și nici nu putem considera că acest 35% se aplică, otova, tuturor autocrațiilor lumii. Dar putem măcar să privim cifrele vizând țări precum Iranul cu o prudență sporită, mai ales că aparatul de propagandă al acestei teocrații e unul deosebit de puternic.
Acestea fiind spuse, să ne aplecăm puțin asupra mersului economiei Iranului. Cifrele arată că, în pofida pandemiei, a sancțiunilor impuse de Statele Unite și a tuturor crizelor din ultima vreme, PIB-ul țării din Orientul Mijlociu a înregistrat o evoluție pozitivă. Potrivit datelor furnizate de Banca Mondială și citate de Al Jazeera, economia iraniană a crescut în intervalul 2020-2021 cu 2,4%.
Iar creșterea continuă. Fondul Monetar Internațional estimează că PIB-ul Iranului a ajuns în 2022 la 1,599 de trilioane de dolari, deci pe locul al 21-lea în lume. Pe de de altă parte, trebuie notat că PIB-ul per capita este în Iran de doar 18,663 de dolari, ceea ce plasează această țară abia pe locul al 85-lea în economia mondială. Viața iranienilor este afectată și de un alt aspect: inflația galopantă. Potrivit Centrului de Statistică din Iran, inflația pentru produsele alimentare a atins de pildă în luna iulie nu mai puțin de 90,2%.
Însă indiferent cât de umflate sunt unele cifre – într-o direcție sau alta – și care este chipul adevărat al Iranului, dincolo de propaganda internă sau, dimpotrivă, de propaganda externă, azi pare mai limpede ca niciodată că influența țării e una reală. Prea se tem de Teheran unele țări dintre cele mai puternice, în frunte cu SUA. Și prea se gudură pe lângă el alții, extrem de puternici și ei, precum Rusia. Într-un moment în care întrega lume pare să fie într-o mare cumpănă. Și în care Teheranul ar putea juca, că ne place sau nu, un rol decisiv.
Iranul e pe locul al șaptelea în lume la producția de petrol
O superputere energetică?
Iranul se numără indiscutabil printre cele mai bogate state în termenii averii potențiale. Țara din Orientul Mijlociu ocupă al doilea loc în lume în privința rezervelor de gaz natural și al patrulea în ceea ce privește rezervele de petrol. Cu alte cuvinte, deține unele dintre resursele cele mai râvnite de pe glob, mai ales acum, când războiul din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei au provocat o criză energetică fără precedent. Dar cum sunt valorificate resursele Iranului, este o cu totul altă poveste.
În privința producției de gaze, Worldmeters plasează de exemplu Iranul pe locul al treilea în lume, însă cu foarte mult în urma SUA și Rusiei. În plus, după cum nota într-o analiză Mohammad Salami, specialist în politica Orientului Mijlociu, Iranul produce circa 253 de miliarde de metri cubi de gaz, însă consumul intern e estimat la 233 de miliarde.
Cu alte cuvinte, nu rămâne mare lucru de exportat. O problemă spinoasă pentru economia Iranului e și învechirea infrastructurii de gaze, din cauza lipsei de investiții. Situația e atât de alarmantă, încât ministrul petrolului, Javad Oji, declara în 2021 că industria petrolului și gazelor are nevoie de investiții de 160 de miliarde de dolari pentru a împiedica țara să devină, culmea, un importator net de energie.
Trăgând linia, e așadar puțin probabil să vedeam prea curând Iranul luând locul Rusiei sau SUA în privința exportului de gaze către Europa. Ceea ce înseamnă însă și că Rusia nu va considera prea curând Iranul un rival din această perspectivă. Un lucru bun pentru prietenia celor două țări.
În ceea ce privește petrolul, Iranul, care e membru OPEC, este responsabil pentru circa 4% din totalul producției la nivel global, iar Worldmeters îl plasează pe locul al șaptelea în lume, după SUA, Arabia Saudită, Rusia, China, Canada și Irak. În ultimii ani, Teheranul a întâmpinat probleme cu exportul, din cauza sancțiunilor impuse de SUA.
Dar anul acesta situația s-a îmbunătățit considerabil. Reuters consemna încă din prima parte a lunii februarie, că, pentru prima dată în aproape trei ani, exporturile iraniene de petrol crescuseră la peste 1 milion de barili pe zi. La rândul ei, agenția de știri Tasnim relata în octombrie că, între martie și august, veniturile din petrol ale Iranului au crescut de opt ori comparativ cu perioada similară a anului trecut.
Cooperarea ruso-iraniană: O mână o spală pe alta și împreună obrazul
Iranul are unele motive să spere că lucrurile vor decurge bine și în viitor, cel puțin în plan energetic. După cum era de așteptat, actuala criză internațională a apropiat tot mai mult Teheranul și Moscova. Ambele au resurse bogate de petrol și de gaze și ambele au avut enorm de suferit în urma sancțiunilor venite din partea Occidentului, în frunte cu SUA. Așa că Rusia și Iranul au început în ultimul an să pună la cale tot felul de proiecte.
În capitala Teheran locuiesc peste 9 milioane de oameni
Potrivit publicației „The Washington Post”, afaceriștii ruși au inundat în 2022 Teheranul, în căutare de alternative la unele produse care le sunt acum refuzate de Occident, de la îmbrăcăminte, până la piese de schimb pentru automobile. Cooperarea atinge însă și alte domenii. În iulie, Iranul a devenit de pildă cel mai mare cumpărător de grâu rusesc. Și tot în iulie, când președintele Vladimir Putin a fost în vizită în Teheran, cele două state au semnat un acord strategic de cooperare în industria petrolului şi gazelor, Moscova urmând să facă în industria energetică iraniană investiţii de 40 de miliarde de dolari.
În același timp, Rusia și Iranul au creionat un aranjament de tip „swap” cu produse petroliere și gaze naturale. Acordul ar putea ajuta Iranul să-și asigure necesarul de energie la un preț convenabil și chiar să revândă o parte din ceea ce obține. Iar Rusia poate compensa astfel cât de cât pierderea unei mari părți a Europei ca piață de desfacere. Și poate ocoli sancțiunile occidentale, vânzându-și produsele prin intermediul Iranului. Gurile rele susțin că dacă această cooperare va merge ca unsă, iar Iranul va reuși să se repună cu ajutor rusesc pe picioare, mai ales din punct de vedere tehnologic, Moscova și Teheranul ar putea crea în viitor un soi de cartel energetic, cu ajutorul căruia vor putea ține o mare parte a lumii în șah.
Dacă va beneficia de suficiente investiții, Iranul va putea exporta peste câțiva ani inclusiv gaz natural lichefiat. Masiv. Ceea ce le-ar provoca americanilor, care sunt actualmente vârf de lance în acest domeniu, probleme serioase. Măcar din cauza faptului că prețul acestui produs ar scădea.
Armata Iranului e sau nu de speriat?
Occidentul e îngrijorat în prezent și de perspectiva cooperării militare tot mai strânse dintre Iran și Rusia. Mai ales de când rușii au început să folosească drone iraniene în războiul din Ucraina. Deci cât de puternică e de fapt armata Iranului? După cum nota BBC în 2020, forțele aeriene ale țării sunt aproape inexistente, însă forța de rachete a fost descrisă într-un raport al Departamentului American al Apărării drept cea mai puternică din Orientul Mijlociu. Forțele terestre ale acestei țări, cu o populație de peste 85 de milioane, numără aproximativ 523.000 de persoane, iar alți 20.000 de oameni constituie forțele navale ale Gardienilor Revoluției.
Revenind la dronele-kamikaze care au făcut prăpăd în Ucraina, multe lucruri sunt încă neclare. Când au fost ele livrate Rusiei? A existat un acord vizând livrarea lor? Deși Teheranul și Moscova au negat, presa internațională susține că, într-adevăr, reprezentanții celor două țări au semnat o primă înțelegere în august. Și că aceasta a fost urmată de o alta, în luna octombrie.
Livările Iranului urmând nu numai să continue, ci să fie extinse, pentru a include și rachete. Dar lucrurile nu se opresc aici. Potrivit unui articol publicat în noiembrie de Sky News, surse din cadrul serviciilor de securitate au afirmat că o aeronavă militară rusească a transportat în secret în Teheran 140 de milioane de euro în numerar, la pachet cu o rachetă antitanc britanică NLAW, o rachetă antitanc americană Javelin și o rachetă antiaeriană Stinger.
Armele, care ar fi făcut parte dintr-un transport de echipamente militare din Marea Britanie și SUA destinate armatei ucrainene, dar care a căzut în mâinile Rusiei, le-ar putea oferi specialiștilor iranieni ocazia de a studia și copia tehnologia occidentală. În schimbul acestui transport, Teheranul i-ar fi furnizat Moscovei peste 160 de vehicule aeriene fără pilot (UAV), între care 100 de drone Shahed-136. Iar acesta este doar un exemplu din cine știe câte. Oare câte asemenea schimburi vor mai urma? Și ce impact vor avea ele? La aceste întrebări, doar viitorul ne poate răspunde.
Cifre
- 2,4% – cu atât a crescut PIB-ul Iranului în intervalul 2020-2021, în ciuda sancțiunilor
- 253 de miliarde de metri cubi de gaz produce Iranul, dar consumul intern e de 233 de miliarde
- 40 de miliarde de dolari va investi Rusia în industria energetică a Iranului
