În întreaga regiune și nu numai, POLITICO evaluează perspectivele principalilor actori după înlăturarea dictatorului sirian Bashar Assad.
După ce un avans fulgerător al rebelilor a cucerit Damascul și l-a forțat pe omul forte sirian Bashar Assad să fugă, lumea încearcă să înțeleagă ultima ruptură dramatică din Orientul Mijlociu și consecințele acesteia.
Iată care sunt potențialii câștigători și pierzători ai căderii lui Assad.
Câștigători
Siria (poate)
Poporul sirian a îndurat un război civil de 13 ani, cu mai multe niveluri, și aproape o jumătate de secol de guvernare brutală a familiei Assad, care a folosit cenzura, teroarea de stat, deportările în masă, războiul chimic și masacrele pentru a se menține la putere. Războiul a provocat moartea a între 470 000 și 600 000 de persoane, fiind al doilea cel mai mortal conflict din secolul XXI, după cel de-al Doilea Război din Congo.
Peste 13 milioane de sirieni au fost strămutați forțat din cauza conflictului – 6,2 milioane dintre aceștia fugind în străinătate. Războiul a creat circumstanțele pentru ascensiunea grupului jihadist deosebit de barbar Statul Islamic.
Faptul că sirienii obișnuiți sunt câștigători depinde de ceea ce se va întâmpla în continuare în țară și dacă Siria poate evita mai multă violență și se poate dezvolta pe căi pașnice. Unii se tem că va exista un vid de putere și că diferitele facțiuni politice și grupuri religioase din țară se vor ciocni.
Dar există motive de îngrijorare. Hayat Tahrir al-Sham (HTS), principala facțiune insurgentă, este desemnată drept grup terorist de către Statele Unite. Liderul său, Abu Mohammed al-Jolani, are o lungă istorie de militantism jihadist și este un fost aliat al răposatului Abu Bakr al-Baghdadi, liderul grupării Statul Islamic (SI). Cei doi s-au certat în cele din urmă în privința tacticilor și au devenit rivali și dușmani înverșunați.
Turcia
Recep Tayyip Erdoğan și Bashar Assad au fost cândva prieteni, însă liderul turc a sprijinit rebeliunea atunci când aceasta a izbucnit în urmă cu aproape 14 ani – în principal pentru că Iranul, rivalul geopolitic al Turciei, susținea regimul sirian.
Turcia a fost principalul susținător al grupurilor de opoziție islamiste armate din Siria. Și pe măsură ce războiul a evoluat și facțiunile rebele moderate și mai laice pro-democrație au căzut pe drumuri sau au fost depășite de rivalii lor islamiști mai duri și mai disciplinați, mâna Ankarei a devenit mai puternică. Căderea lui Assad îl va ajuta acum probabil pe Erdoğan să-și promoveze agenda geopolitică, oferindu-i posibilitatea de a atinge mai multe obiective strategice, inclusiv limitarea separatiștilor kurzi din nord-estul Siriei, care au legături strânse cu separatiștii kurzi din Turcia. Reconstrucția necesară se va dovedi, de asemenea, o bonanza pentru întreprinderile turce. „Victorie uriașă pentru Turcia – mișcare genială a lui Erdoğan”, a declarat Timothy Ash, economist și comentator, într-o postare pe X.
Israel
Iranul a acuzat rapid Israelul că a pus la cale înlăturarea lui Assad; atunci când Alep a căzut în mâinile rebelilor, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că a fost vorba de un „complot al regimului israelian pentru destabilizarea regiunii”.
Deși este convenabil pentru Teheran să dea vina pe sioniști – și umilirea militară a Hezbollah de către Israel a ajutat cu siguranță rebelii din Siria – nu există nicio dovadă a asistenței militare israeliene directe. În plus, un astfel de ajutor nu ar fi fost necesar având în vedere patronajul Turciei față de rebeli. Cu toate acestea, liderul israelian Benjamin Netanyahu a salutat profund înlăturarea lui Assad, declarând căderea liderului sirian „este rezultatul direct al acțiunii noastre ferme împotriva Hezbollah și Iranului, principalii susținători ai lui Assad, notează POLITICO.
Învinși
Kurzii sirieni
Bashar Assad i-a lăsat în mare parte pe kurzii sirieni în voia lor în nord-estul Siriei, unde s-au bucurat de semi-autonomie. Este îndoielnic dacă un nou regim de la Damasc, în cazul în care este dominat de islamiști, le va acorda kurzilor aceeași libertate – mai ales că acesta îi va fi dator lui Erdoğan.
Depinde în mare măsură, desigur, de evoluția politică a Siriei. Dar ofensiva rebelilor sirieni a înregistrat, de asemenea, câștiguri teritoriale ale islamiștilor susținuți de Turcia împotriva grupului militant kurd susținut de SUA, YPG, care a pierdut controlul asupra unor orașe și sate din estul Alepului.
Alawiții din Siria
Alawiții reprezintă aproximativ 12% din populația Siriei și se tem de mult timp că, dacă coreligionarul lor Bashar Assad ar fi răsturnat, ar avea de suferit. Aceștia sunt o ramură a islamului șiit, au fost coloana vertebrală a regimului Assad și au ocupat funcții de conducere în guvern, armată și serviciile de informații.
În primii ani ai rebeliunii, ei au format Shabiha, miliții pro-Assad slab organizate care au fost considerate responsabile de masacre și violuri sistematice. Chiar dacă HTS încearcă să evite să fie ținta lor, va exista o sete de răzbunare.
Rusia, Iranul și Hezbollah
Căderea lui Bashar Assad a slăbit dramatic poziția Rusiei în Orientul Mijlociu, precum și pe cea a Iranului. Moscova și Teheranul au salvat împreună regimul sirian de la colaps în 2015, când Assad părea aproape de a fi răsturnat. Milițiile șiite comandate de Iran – ajutate de o campanie de bombardamente cu pământ pârjolit a Rusiei – l-au ajutat pe autocratul sirian să recucerească Alep de la insurgenții care au controlat aproximativ jumătate din oraș timp de patru ani.
