În ziua de astăzi economia Arabiei Saudite depinde în mod direct de extracția de petrol. Însă în urmă cu 100 de ani, când aceste resurse naturale nu erau descoperite, țara era una săracă, fără industrie, care se baza doar pe agricultura tradițională. Acum este printre cei mai mari producători și exportatori de țiței, cu un produs intern brut de 833 miliarde de dolari în 2021.
Povestea petrolului saudit începe în perioada interbelică cu Frank Holmes, un inginer de mină din Marea Britanie, poreclit „Părintele Petrolului”. În anul 1920 pune bazele unui sindicat la Londra și dorește să obțină o concesiune în Arabia Saudită. Doi ani mai târziu începe negocierile cu sultanul Abdul Aziz Ibn Saud, motiv pentru care generează și un conflict cu Înaltul Comisar al Marii Britanii, Percy Cox.
Frank Holmes, inginerul care a descoperit petrol în Bahrain și Arabia Saudită, numit „Părintele Petrolului”, sursă foto Twitter
Câteva luni mai târziu însă, Holmes primește concesiunea din partea sultanului, iar după doi ani de cercetări geografice, investiția pare a fi „un pariu”, după cum afirma inginerul în epocă. Având în vedere că nu a descoperit până la momentul acela niciun zăcământ, Holmes merge în Bahrain, unde începe să negocieze cu șeicul Hamad al-Khalifa.
Descoperirile din Bahrain
Sindicatul său primește cadou de la șeic o concesiune, dar nu are banii necesari pentru a începe investigațiile, deoarece în paralel plătea taxe Arabiei Saudite pentru concesiunea eșuată. Începe goana după investitori: Holmes merge la Londra pentru a face rost de fonduri, însă mai toată lumea îl ignoră. În Statele Unite ale Americii este primit de o singură companie: Corporația de Petrol din Golf. Americanii trimit un geolog în Bahrain care se întoarce în țară cu recomandarea de „începere imediată a forajelor”.
În anul 1927, Holmes oprește operațiunile din Al-Hasa, Arabia Saudită, pentru că este numit director de operațiuni în Bahrain. Doi ani mai târziu însă, operațiunile ajung să fie blocate pentru că americanii vând concesiunea Corporației de Petrol din Golf către gigantul Standard Oil of California. În anul 1931 este descoperit petrolul din Bahrain, iar în 1934 producția ajunge la 285.000 de barili.
Ipoteza de trilioane de dolari
Bahrain se află la câțiva kilometri de portul Dammam și Arabia Saudită, iar inginerul Holmes credea că resursele de petrol se vor găsi și pe continent, nu doar pe insulă; captură Google Maps
Odată cu descoperirea petrolului din Bahrain, Holmes, cel care căuta zăcăminte în regiune, a fost de părere că punga subterană se întindea până în Arabia Saudită, pe sub apă. Holmes face rost de o întâlnire cu sultanul Arabiei Saudite la începutul anilor ’30 și îl convinge că petrolul găsit în Bahrain poate să fie exploatat și de saudiți.
Holmes face rost de un contract: trebuia să plătească 35.000 de lire în aur avans, 20.000 de lire în aur în primele opt luni de operațiuni în Arabia Saudită, o chirie anuală de 5.000 de lire aur pe an și o taxă de 20 de lire pe tona de petrol. Concesiunea era semnată pe o perioadă de 60 de ani.
În anul 1933 Socal trimite o echipă de geologi în estul Arabiei Saudite, aproape de zăcământul descoperit în Bahrain, într-o zonă numită Domul Dammam, acolo unde avea să se dezvolte portul Dammam. În anul 1935 este operaționalizată prima sondă de foraj care sapă 1 km adâncime, dar nu descoperă nimic. Al doilea experiment începe în februarie 1936, iar câteva săptămâni mai târziu dă de apă sărată. Sonda numărul 3 este cea care dă pentru prima dată petrol, dar sondele 4 și 5 sunt eșecuri. Când trebuia inaugurată sonda nr. 6, inginerul de proiect spune că a găsit un loc mai bun: Dammam nr. 7.
Inspirația Dammam nr. 7
Sonda Dammam nr.7 a fost cea care a descoperit cantități importante de petrol în Arabia Saudită în anii ’30, sursă foto wikipedia
Toată această poveste a fost văzută ca un pariul uriaș la vremea respectivă. Pe data de 31 decembrie 1937 sonda de foraj explodează, iar geologul Max Steineke garantează în continuare operațiunile din Arabia Saudită. Pe data de 4 martie 1938, la aproape trei ani de la construirea primei sonde, sunt colectați primii 1.500 de barili de petrol, la o adâncime de 1.441 de metri.
În 1939 se construiește o conductă de transport a petrolului până în port, iar până la sfârșitul anului sunt exploatate 3,9 milioane de barili, 521.000 tone de petrol, descoperirea fiind un real succes.
În mai 1939 se încheie un nou contract, iar suprafața concesionată crește de la 830.000 la 1,14 milioane km pătrați, la cerera Socal. Se mai face o plată de 140.000 lire în aur, chiria se majorează la 25.000 lire pe an, cu o plată adițională de 100.000 lire pentru fiecare câmp de petrol găsit.
În anul 1944 ia naștere Arabian American Oil Company, Aramco, care primește investiții din partea Chevron, Exxon Mobil, etc.
În anul 1962 producția de petrol a Aramco trece de 5 miliarde de barili, iar în 1971 transporturile de petrol trec de 1 miliard de barili pe an, 2,9 milioane de barili pe zi.
Naționalizarea Aramco
În timpul războiului de Yom Kippur, când criza petrolului ajunge să genereze probleme economice la nivel mondial, conducerea saudită ia decizia de a naționaliza 25% din acțiunile Aramco. Acordul este denunțat la scurt timp din cauza problemelor politice, iar în 1974 Arabia Saudită cumpără 60% din acțiunile companiei. Treptat, saudiții cumpără toată compania, ajungând în anii ’80 să fie singurii acționari. În anul 1982 situl Dammam nr. 7, marele succes al geologului Max Steineke și al inginerului Holmes, se închide.
În ziua de astăzi Arabia Saudită deține între 15 și 17% din rezervele mondiale de petrol descoperite. 80% din exporturile țării sunt de petrol, iar 50% din PIB este general de comerțul cu țiței. Rezervele descoperite din Arabia Saudită sunt de 268 miliarde de barili.
Cel mai mare succes al saudiților a fost listarea pe bursa din Tadawul a companiei în anul 2019. 1,5% din companie, împărțită în 450 milioane de acțiuni, au adus investiții de 25,6 miliarde de dolari și o evaluare de 1,8 trilioane a Aramco în prima zi de tranzacționare. Este cea mai bine evaluată companie de stat de pe glob și a cincea după veniturile încasate. Economia Arabiei Saudite depinde de petrol, iar casa regală încearcă să scape de această dependență.
