În general, sancțiunile internaționale reprezintă un instrument important care asigură democrația, libertatea și securitatea comunității internaționale, dar și a fiecărui individ în parte.
Acest instrument este din ce în ce mai des utilizat și iau în calcul, în ultimele decenii, sancțiunile internaționale s-au modificat cu scopul de evita, pe cât posibil, efectele colaterale, și de a avea un impact mai eficient asupra statelor considerate a fi vinovate și merită astfel de sancțiuni.
Sancțiunile internaționale urmăresc blocarea fondurilor și resurselor economice și cuprind, în mare, restricții comerciale, restricții privind operațiuni cu produse și tehnologii cu dublă utilizare și cu produse militare, restricții de călătorie, restricții de transport și comunicații, sancțiuni diplomatice sau în domeniile tehnico-științific, chiar și cultural.
Tipuri de sancțiuni internaționale
În mare, sancțiunile sunt de două tipuri, fără folosirea forței armate sau cu folosirea forței armate. Evident, nu ne vom referi la cele cu folosirea forței.
Sancțiunile internaționale fră folosirea forței armate se impart în sancțiuni cu caracter de retorsiune și represalii. Retorsiunea constă în ”măsurile luate de către un stat, în vederea constrângerii altui stat să pună capăt actelor sale neprietenești, contrare uzanțelor internaționale”. Retorsiunea poate consta în ”acte neamicale, cum ar fi: reducerea importurilor de la statul care a comis acte neprietenești, sporirea taxelor vamale, nerecunoașterea actelor sale, neacordarea unui ajutor de natură financiară, expulzarea resortisanților acelui stat, interzicerea accesului în porturi a cetățenilor și navelor aceluiași stat, ca și recurgerea la diferite măsuri prohibitive privind comerțul international”.
Represaliile sunt acte de constrângere adoptate de un stat, prin derogare de la normele dreptului internațional, împotriva altui stat, în scopul de a-l constrânge să reintre în legalitate și să-i repare prejudiciul cauzat [7]. Ele pot avea caracter politic, juridic și economic.
Articolul 2, alineat 4 din Carta ONU prevede că „Toți membrii ONU se vor abține, în relațiile lor internaționale, de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea ei, fie împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat, în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite”.
Despre represalii, ca sancțiuni internaționale
Printre măsurile tipice de represalii se numără expulzarea cetățenilor statului vinovat sau sechestrarea bunurilor acestora, suspendarea tratatelor, întreruperea comunicațiilor etc. Represaliile speciale sunt: embargoul, boicotul, blocada maritimă pașnică și ruperea relațiilor diplomatice.
Embargoul reprezintă o formă particulară a represaliilor, și constă în interzicerea importurilor și exporturilor unui anume stat, intrarea sau ieșirea navelor comerciale din porturile sale, ori chiar reținerea bunurilor acestuia, până la încetarea acțiunilor ilegale și repararea prejudiciilor
Și boicotul este o formă particulară a represaliilor, și constă în acțiuni de constrângere a unui stat care încalcă grav dreptul internațional, mai ales când pune în pericol pacea și securitatea internațională. Aceste acțiuni pot consta în întreruperea relațiilor comerciale între state, ca și întreruperea comunicațiilor feroviare ș.am.d.
Abordarea sancțiunilor din punct de vedere UE
Din perspectiva UE, sancțiunile sunt măsuri preventive care permit UE să răspundă rapid provocărilor și evoluțiilor politice care sunt contrare obiectivelor și valorilor sale.
De exemplu, sancțiunile pot viza: terorismul; activitățile de proliferare nucleară; încălcările dreptului omului; anexarea unui teritoriu străin; destabilizarea deliberată a unei țări suverane; atacurile cibernetice;
Există și sancțiuni axate pe domenii specific precum sancțiuni diplomatice. Acestea includ acțiuni cum ar fi întreruperea relațiilor diplomatice cu țara vizată sau retragerea coordonată a reprezentanților diplomatici ai UE și ai statelor sale membre.
De asemenea, mai avem și sancțiuni în sens restrâns. Acestea necesită un temei juridic specific în tratatele UE și includ: embargouri privind armamentul; restricții privind admiterea persoanelor înscrise pe liste (interdicții de călătorie: persoanele vizate nu pot intra în UE sau nu pot călători în afara statului membru de cetățenie în cazul în care sunt cetățeni ai UE); înghețarea activelor care aparțin persoanelor sau entităților înscrise pe liste (toate activele din UE ale acestora sunt înghețate, iar persoanele și entitățile din UE nu pot pune fonduri la dispoziția celor incluse pe listă)
Un alt tip de sancțiuni sunt cele privind restricții asupra unor sectoare specifice de activitate economică, inclusiv interdicții privind importul sau exportul anumitor mărfuri, interdicții privind investițiile, interdicții privind furnizarea anumitor servicii etc.
