La 29 august 1942, în timp ce tancurile germane ajungeau la râul Volga, în apropiere de Stalingrad, Iosif Stalin s-a consultat cu generalul său cel mai în vârstă, Gheorghi Jukov, cu privire la strategia sa.
Zhukov era inteligent, exigent și cu o voință puternică. Generalul l-a convins pe Stalin să amâne contraatacul naziștilor cu o săptămână pentru a da timp ca proviziile și artileria să ajungă la Armata Roșie. Cinci zile mai târziu, Stalin a descoperit că naziștii aproape că ajunseseră în suburbiile Stalingradului.
Moștenirea lui Iosif Stalin
Înfuriat, dictatorul sovietic i-a ordonat generalului Zhukov să atace imediat. Sovieticii au contraatacat, dar Zhukov a obiectat mai târziu și a susținut că această tactică nu era fezabilă. În ciuda instinctelor sale despotice, Stalin a acceptat sfatul generalului și i-a ordonat acestuia să elaboreze un nou plan. La 12 septembrie,
Zhukov a prezentat Operațiunea Uranus care, de fapt, i-a legat pe germani cu o apărare minimă, provocând uzura, în timp ce el a adunat o nouă armată pentru încercuire. La început, Stalin a fost reticent. Se temea că Stalingradul va fi pierdut. Dar generalii săi l-au convins. Zhukov l-a convins chiar pe temutul autocrat că operațiunea ar trebui să fie amânată cu zece zile din cauza problemelor logistice.
Stalin nu a acceptat întotdeauna sfaturile generalilor săi. El se considera comandantul suprem, strategul șef și se implica în detalii precum aprovizionarea militară. Dacă comandanții săi transmiteau vești proaste de pe front, îi acuza de „panică”. Și astfel, unii ofițeri și-au autocenzurat rapoartele. Excepție făcea beligerantul Zhukov. ‘Datoria noastră este în primul rând să ajutăm comandanții de pe front și abia apoi să vă informăm’, i-a spus el curajos lui Stalin.
Generalul și dictatorul au avut o relație furtunoasă. Când Zhukov l-a sfătuit pe șeful său să abandoneze Kievul pentru a evita încercuirea, Stalin l-a retrogradat furios din funcția de șef al Statului Major General. Când Stalin și-a dat seama de greșeală și s-a răzgândit, era prea târziu. Dar Zhukov a fost repus în curând în funcția de comandant al forțelor sovietice, care au apărat cu succes Stalingradul pe baza politicii „Nici un pas înapoi”. Stalin a recunoscut cu părere de rău că Zhukov a fost arhitectul victoriei sovietice asupra naziștilor în mai 1945, când i s-a permis să conducă parada victoriei la Moscova.
Valdimir Putin a gestionat greșit acțiunile militare ale Rusiei
Moștenirea victoriei lui Stalin asupra lui Hitler este cât se poate de clară, în cele din urmă, el a acceptat sfaturile generalilor săi. Pentru Putin, un student al istoriei rusești, ar fi trebuit să fie o lecție salutară. Dar eșecul Rusiei în Ucraina dezvăluie modul în care a ignorat moștenirea lui Stalin. În schimb, el nu-și ascultă generalii și acceptă doar sfaturile a ceea ce Kremlinologii numesc „Vocile”, în principal pe cel mai înalt oficial al său din domeniul securității naționale, Nikolai Patrușev.
În ciuda faptului că nu are experiență militară, Putin a microgestionat strategia Rusiei și chiar a luat decizii tactice care, în mod normal, ar fi fost luate de un ofițer cu 700 de soldați. ‘Putin și Gerasimov (șeful Statului Major General) sunt implicați în luarea deciziilor tactice pe care ne-am aștepta în mod normal să le ia un colonel sau un brigadier’, a declarat o sursă militară occidentală pentru Times.
O a doua sursă a declarat că un brigadier rus ar comanda în mod normal un grup tactic de batalion format din 900 de soldați. Acesta a adăugat: ‘Dacă Putin face treaba unui comandant de brigadă, el ar putea să se afle într-o forță de doar 700-1.000 de soldați’. El a comparat situația cu cea a proprietarului Amazon: ‘Jeff Bezos nu vă livrează colete, el ia decizii strategice’. Un bogat om de afaceri rus mi-a spus: ‘ Vladimir Putin este un CEO teribil’.
Vladminir Putin, spre deosebire de Stalin nu acceptă opiniile generalilor săi
Spre deosebire de Stalin, Putin acceptă rareori sfaturile experților militari și, în schimb, dă ordine direct generalilor de pe teren. Rezultatul inevitabil a fost eșecul strategic, în special la începutul războiului. Ca răspuns la eșecuri, președintele rus a dat apoi vina pe mesageri și a demis cel puțin șase generali.
Chiar și Serghei Surovikin cunoscut sub numele de „generalul Armageddon” pentru atrocitățile sale criminale din Siria a fost retrogradat și este acum adjunctul șefului Statului Major General al lui Valery Gerasimov. Bilanțul militar al lui Stalin pare să-l fi lăsat pe Putin impasibil. Dar, inevitabil, el a abordat moștenirea brutalului tiran sovietic. El se opune a ceea ce el numește „demonizarea excesivă” a lui Stalin, fără a trece cu vederea ororile regimului său.
Putin l-a considerat pe autocratul sovietic drept ‘un produs al epocii sale… dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm toate ororile stalinismului asociate cu lagărele de concentrare și distrugerea a milioane de compatrioți ai noștri’. El nu s-a abținut să abordeze ‘crimele în masă ale lui Stalin și actele malefice ale acestui regim totalitar’.
Comandanții ruși nu au nicio grijă față de trupele ruse
Dar în ultimii ani, Putin a fost mai înțelegător. În 2017, el l-a descris pe Stalin ca fiind ‘un manager eficient’, ‘o figură complexă’ și cum critica regimului său ‘este un mijloc de a ataca Rusia’. Iar Putin a îmbrățișat elemente ale stalinismului, în special cultul personalității, asasinatul sponsorizat de stat și criminalizarea disidenței politice.
Dacă Putin a ignorat lecțiile învățate din tacticile armatei lui Stalin, acestea au o caracteristică comună, indiferența față de amploarea pierderilor rusești. ‘Uneori sunt șocat să văd cum comandanții ruși nu arată nicio grijă față de viețile trupelor ruse’, a declarat Janis Sarts, șeful Centrului de comunicare strategică al NATO.
‘Nu am văzut așa ceva din partea comandanților ucraineni’, a adăugat Janis Starts. Numărul victimelor rusești estimat la 171.000 de morți, nu a fost făcut public de către Kremlin, care nu pare preocupat de suferința propriului popor. Din acest punct de vedere, Putin și Stalin sunt camarazi de arme și vor fi legați inextricabil în analele istoriei. Așa cum obișnuia să spună Stalin atunci când era întrebat despre procesele-spectacol, tortură și execuții: „Când tai lemne, așchiile zboară”, potrivit spctator.co.uk.
