Agricultura este un sector cheie cu o tradiție îndelungată în Republica Cehă, mai mult de jumătate din suprafața țării (53,4%) fiind terenuri agricole.
În prezent, producția se bazează în principal pe agricultura intensivă și industrială, care funcționează pe 89% din suprafața agricolă utilizată, în timp ce numărul de ferme familiale este cel mai mic din UE.
Aceasta influențează în mod semnificativ nu numai dezvoltarea rurală, ci și calitatea solului și stabilitatea peisajului.
Atenție la infestarea solului
Contaminarea solului este cauzată în principal de substanțele chimice xenobiotice și de metalele grele utilizate de agricultura industrială. Agricultura intensivă contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la contaminarea apelor subterane și de suprafață, are un efect negativ asupra microorganismelor din sol, reduce biodiversitatea și stabilitatea ecologică a peisajului, inclusiv efectul de eroziune crescut prin crearea unor mari unități de teren cu culturi monoculturale.
Ca reacție la această situație, interesul pentru agricultura ecologică și produsele sale, precum și micilor fermieri au început recent să se răspândească în rândul cetățenilor cehi.
Tabloul general
Conform recensământului agricol din 2010, în Republica Cehă existau aproape 3,5 milioane de hectare de suprafață agricolă utilizată, ceea ce corespunde la 44 % din întreaga țară, împărțită în 22 860 de exploatații agricole, cifră care plasează țara printre cele cu cel mai mic număr de ferme din UE-27.
Agricultura Cehiei
Veniturile din sectorul agricol au crescut rapid după intrarea în Uniunea Europeană, iar această finanțare a menținut sectorul agricol profitabil. Cu toate acestea, contribuția agriculturii la PIB-ul total a continuat să scadă, la fel și ocuparea forței de muncă în sectorul agricol.
Cifrele privind ocuparea forței de muncă în agricultură în Republica Cehă au scăzut de la aproximativ 165.000 în 2003 la aproximativ 133 000 în 2010 (2,6 % din populația activă din punct de vedere economic). Ponderea agriculturii în PIB în 2010 a fost de 1,68, cea mai mică din 1993 încoace. Începând cu 2011, PIB-ul a crescut din nou, ajungând la 2,7 în 2014.
Fapte și cifre
Structura exploatațiilor agricole pe clase de mărime evidențiază natura specifică a agriculturii cehe. Marea majoritate (89 %) aparține unui număr foarte mic de ferme mari (19 %), cele cu peste 100 de hectare. Aceasta înseamnă că aproximativ 3,1 milioane de hectare de teren agricol aparțineau la 4 420 de ferme în 2010. Aceasta conduce la o suprafață medie neobișnuit de mare pe exploatație – 152 de hectare pe exploatație, – care reprezintă cea mai mare valoare din UE. Pe de altă parte, suprafața agricolă totală este împărțită în 17,5 milioane de parcele cu o suprafață medie de 0,52 ha, ceea ce reflectă fragmentarea extremă a proprietății.
Fermieri tineri
În Republica Cehă nu duc lipsă de tineri fermieri, iar majoritatea fermelor familiale au deja succesori. Republica Cehă este implicată în proiectul intitulat: „Farm-Success: formarea fermierilor pentru procese de succesiune durabile”. Proiectul urmărește să ofere tinerilor fermieri instrumentele și cunoștințele necesare pentru procesele de succesiune în cadrul fermelor de familie.
Principalele provocări ale procesului de succesiune în fermele de familie sunt reprezentate de sarcina administrativă și juridică ridicată. Alte probleme ale fermierilor de familie sunt protecția scăzută a produselor lor agricole și problemele legate de plăți. Există, de asemenea, preocupări exprimate de fermierii de familie care nu afectează fermele corporative: accesul dificil la credite bancare și lipsa unei capacități de prelucrare.
Cerealele pe primul loc
În 2015, spre exemplu, principalele tipuri de producție agricolă vegetală au fost cerealele (cum ar fi grâul, orzul și porumbul), care au acoperit 59,7 % din SAU. Alte produse agricole importante sunt sfecla de zahăr, cartofii, rapița oleaginoasă și hameiul.
Producția de fructe este în ușoară creștere în ultima vreme, iar principalele tipuri de fructe sunt merele, perele, caisele, piersicile, prunele, cireșele, căpșunile, coacăzele și nucile. Pe de altă parte, producția de legume este în scădere, iar principalele tipuri de legume sunt ceapa, varza, mazărea, morcovul, conopida, kohlrabi și castraveții pentru murături.
Fermierii cehi cresc în principal vaci pentru lapte sau carne, porci, oi, capre și găini. Există, de asemenea, o cantitate semnificativă de produse din pescuit și apicultură. În 2015, Republica Cehă a exportat bunuri agricole și produse alimentare în valoare de peste 178,5 miliarde de coroane cehe, dar a existat și un import și mai mare de bunuri și produse alimentare în valoare de 196,5 miliarde de coroane cehe.
În ciuda suprafeței uriașe de teren utilizate în principal pentru agricultura convențională, în 2014, agricultura ecologică a fost aplicată pe 12% din suprafața agricolă toatlă, exploatată de 4 388 de fermieri. Agricultura ecologică are o lege proprie, care a intrat în vigoare în 2001, și are, de asemenea, un logo ecologic național.
Odată cu utilizarea obligatorie a logo-ului ecologic al UE, cele două logo-uri (național și al UE) comunică aceleași informații consumatorului. Prin urmare, s-a decis ca logo-ul național să fie utilizat numai pentru producția internă cehă de alimente ecologice.
Hrană locală
În fiecare an, în Republica Cehă există o cerere tot mai mare de alimente locale de înaltă calitate. Numărul fermierilor care vând direct către consumatori prin intermediul unor lanțuri scurte de aprovizionare este în creștere. Baza de date online a fermierilor (Adresář farmáře) conține peste 500 de contacte de fermieri care vând direct către consumatori. În consecință, se creează un nou sistem alternativ de producție și cumpărare de alimente – agricultura susținută de comunitate.
Dezvoltarea agriculturii
Ca structură, mai mult de o treime din teritoriul ceh (33,8% în 2015) este reprezentat de păduri și mai mult de jumătate este reprezentat de terenuri agricole (53,4%). Jumătate din terenurile agricole sunt situate în zone mai puțin favorabile pentru agricultură (zone defavorizate), acestea fiind chiar zonele care susțin crearea și menținerea pajiștilor și a pășunilor.
Atenție la distrugerea solului
Cea mai mare problemă în ceea ce privește protecția utilizării terenurilor este reprezentată de acapararea terenurilor și impermeabilizarea solului. Transformarea terenurilor agricole în utilizări urbane reprezintă o problemă foarte gravă.
Pe terenurile arabile, în special, există o tendință de pierdere a solului (aproximativ 9100 ha/an), ceea ce înseamnă aproximativ 25 ha/zi, adică o suprafață egală cu 40 de terenuri de fotbal pe zi. Solul este distrus în mod ireversibil. Principalele motive sunt de natură economică, deoarece mulți proprietari de terenuri care nu practică agricultura preferă un profit imediat de pe urma terenului.
Această situație este cauzată de extinderea zonelor construite, mai exact de creșterea suprafeței zonelor rezidențiale și industriale. Există, de asemenea, o presiune crescută asupra schimbării utilizării terenurilor prin producția de biocombustibili. Principalele materii prime utilizate în producția acestuia sunt sfecla de zahăr, porumbul și grâul. Producția de biogaz mărește nu numai numărul de stații de biogaz, ci și terenurile de porumb în condiții improprii, ceea ce are un impact negativ asupra stabilității peisajului prin creșterea eroziunii solului și perturbarea zonelor de captare a apei.
În Republica Cehă, porumbul modificat genetic este cultivat din 2005, când a început să fie cultivat pe o suprafață de 150 ha. În 2015, suprafața totală cultivată pe 997 ha, dar, în comparație cu 2014, se înregistrează o scădere rapidă a numărului de cultivatori – de la 18 la 11. Aceasta se datorează în principal volumului administrativ (înregistrare, etichetare, producție de deșeuri) și necesității de a respecta regulile de coexistență a culturilor de vecinătate. O altă cauză este acoperirea negativă a mass-media cu privire la problemele legate de OMG-uri.
Dezvoltarea sistemului de proprietate unică
Practicile agricole utilizate pe terenurile agricole sunt influențate în mod semnificativ de proprietatea funciară extrem de fragmentată, reflectând în special dezvoltarea istorică a sistemului de proprietate funciară.
Situația proprietății funciare din Republica Cehă este similară cu cea din alte țări postcomuniste. Colectivizarea agriculturii a început în 1948. Proprietatea individuală a terenurilor nu a fost în general abolită, deoarece proprietarii au rămas în registrele funciare, dar drepturile de utilizare au fost cedate, sub presiunea multor proprietari, fermelor de stat și cooperativelor.
După revoluția din 1989, terenurile au fost restituite foștilor proprietari. Această mișcare a dus la o fragmentare uriașă a proprietății, care nu a corespuns cu fragmentarea utilizării terenurilor. Această situație nu i-a încurajat pe proprietari să înceapă din nou activitatea agricolă. Parcelele erau adesea de dimensiuni și forme nefavorabile, de obicei neidentificabile ca parte a unor blocuri de producție uriașe, fără acces la drumuri.
Astfel, aceste parcele nu erau viabile din punct de vedere economic pentru o agricultură durabilă la scară mică, iar proprietarii au decis mai degrabă să își închirieze terenurile unor întreprinderi agricole. În plus, această situație a fost susținută de faptul că proprietarii și-au pierdut interesul pentru agricultură și nu au transmis cunoștințele lor generațiilor următoare. Prin urmare, modelul peisajului agricol ceh a rămas consolidat în blocuri de producție uriașe, iar această structură peisagistică a dăinuit până în prezent.
Mult pământ dat în arendă
În consecință, agricultura cehă se bazează pe sistemul de închiriere – peste 80% din terenurile agricole sunt închiriate, ceea ce reprezintă cea mai mare proporție de terenuri închiriate din UE.
Fragmentarea indicată a proprietății și blocurile uriașe de producție închiriate au dus la o situație numită Paradoxul închirierii terenurilor agricole, în care parcelele foarte mici tind să creeze blocuri mari de producție prin închirierea către marii fermieri și, prin urmare, la o omogenizare semnificativă a modelului de utilizare a terenurilor. Aceasta afectează până la 40% din terenurile agricole din Republica Cehă. Pentru a atenua această fragmentare uriașă a proprietății și pentru a sprijini dezvoltarea rurală, procesele de consolidare a terenurilor au avut loc deja de mai bine de trei decenii.
În prezent, procesele de comasare a terenurilor sunt singurul instrument care poate rezolva problema structurii terenurilor agricole prin crearea de parcele viabile din punct de vedere economic și accesibile pentru agricultură. Din nefericire, nu revitalizează în mod eficient aspectele sociale și economice din zonele rurale, deoarece majoritatea proprietarilor nu se întorc în sectorul agricol și nu sprijină accesibilitatea terenurilor pentru noii veniți sau achiziția de terenuri suplimentare pentru micii fermieri.
