Ungaria este una dintre țările Europei ce dispune de câmpii și întinse și joase, fertile. Tocmai din acest sens, economia Ungariei înainte de cel de-al Doilea Război Mondial era orientată în principal spre agricultură și producție la scară mică. Poziția strategică a Ungariei în Europa și lipsa relativă de resurse naturale au dictat, de asemenea, o dependență tradițională de comerțul exterior.
În 1968, economia Ungariei a fost prima dintre țarile Europei Centrale și de Est care a avut parte de reforme politice prin introducerea „Noului Mecanism Economic”. Până la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, au fost stabilite legi fundamentale privind sistemul bancar, investițiile străine, înființarea de societăți, comerțul, concurența, munca, proprietatea intelectuală și falimentul, în timp ce importurile, prețurile și salariile au fost liberalizate.
Cele mai importante servicii în economia Ungariei
Ungaria a fost prima țară dintre țările Europei din această zonă de continent care a lansat privatizarea bazată pe piață, inclusiv în sectoare strategice precum cel energetic și cel bancar, precum și reforma sectorului public al sănătății și educației. Ca urmare, numărul de investiții străine directe a crescut rapid.
Până la sfârșitul anilor 1990, procesul de privatizare a fost, în esență, finalizat. Mai puțin de 20% din activele de stat, în principal în industriile strategice, au rămas sub controlul guvernului, iar Ungaria era pregătită să adere la Uniunea Europeană în mai 2004.
Proprietatea străină și investițiile străine în firmele maghiare sunt larg răspândite, investițiile străine directe cumulate totalizând peste 60 de miliarde de euro (80 de miliarde de dolari) începând cu 1989. Capitalul străin este atras de forța de muncă calificată și relativ ieftină, de stimulentele fiscale, de infrastructura modernă și de un sistem de telecomunicații bun.
Expansiune și declin
Creșterea PIB-ului în Ungaria a fost determinată de expansiunea exporturilor și a investițiilor. Între 2001 și 2008, creșterea exporturilor a fost excepțional de mare, de 11,5% pe an, iar structura exporturilor a arătat o tendință ascendentă. După 1998, ponderea sectoarelor cu utilizare intensivă a tehnologiei și cu valoare adăugată mare, cum ar fi mașinile, echipamentele de transport a crescut semnificativ.
Începând cu 2006, dezvoltarea economiei Ungariei a încetinit, iar creșterea PIB-ului a rămas sub 4%, deoarece consolidarea fiscală a devenit punctul central al politicii economice. Programul de austeritate al guvernului a redus deficitul bugetar mare al Ungariei, dar reformele au redus consumul intern, încetinind creșterea PIB-ului la mai puțin de 2% în 2007 și la 0,6% în 2008.
Ungaria este o economie deschisă, axată pe exporturi. În consecință, încetinirea creșterii economice la nivel mondial și scăderea cererii pe principalele sale piețe de export au avut un impact negativ asupra creșterii economice, în special în sectoarele automobilelor și electronicelor de consum orientate spre export.
Contracția din 2009
În 2009, economia ungară s-a contractat cu 6,3%. Acest lucru a fost cauzat de trei factori: prăbușirea producției agricole după creșterea remarcabilă a sectorului în 2008; declinul din ce în ce mai rapid din alte sectoare, care a început încă din 2008 și, în cele din urmă, continuarea declinului în sectorul construcțiilor, care a început în urmă cu doi ani (deși, în acel stadiu, a fost limitat la doar 5%), o problemă majoră penstu serviciile Ungariei.
În 2010, noul guvern a pus în aplicare o serie de schimbări, inclusiv reducerea impozitului pe venitul întreprinderilor și al persoanelor fizice, dar a impus „taxe de criză” pentru instituțiile financiare, companiile din domeniul energiei și telecomunicațiilor și comercianții cu amănuntul. Economia a început să se redreseze în 2010, cu un mare impuls din partea exporturilor, în special către Germania, și a înregistrat o creștere de aproximativ 1,4% în 2011.
Măsuri guvernamentale
Din 2010, guvernul a dat înapoi în privința reformelor și a adoptat o abordare mai naționalistă și mai populistă în ceea ce privește gestionarea economică a Ungariei. Guvernul a favorizat industriile naționale, și în special întreprinderile legate de guvern, prin intermediul legislației, reglementărilor și achizițiilor publice.
În 2010 și 2012, guvernul a majorat impozitele pentru sectoarele dominate de străini, cum ar fi sectorul bancar și cel al comerțului cu amănuntul, deoarece această măsură a contribuit la creșterea veniturilor și la reducerea deficitului bugetar, permițând astfel Ungariei să mențină accesul la fondurile de dezvoltare ale Uniunii Europene (UE). Cu toate acestea, politica a descurajat investițiile private.
Datoria Ungariei
În 2011 și 2014, Ungaria a naționalizat fondurile de pensii private. Măsura a scos din sistem furnizorii de servicii financiare, dar a ajutat Ungaria să își reducă datoria publică și să scadă deficitul bugetar sub 3% din PIB, deoarece contribuțiile ulterioare la pensii au fost canalizate către fondul de pensii administrat de stat. Datoria publică a Ungariei (73,9% din PIB) este în continuare ridicată în comparație cu cea a colegilor din Europa Centrală din UE.
În ciuda acestor răsturnări de situație, creșterea reală a PIB-ului a rămas robustă în ultimii ani, deoarece finanțarea UE a crescut, cererea UE pentru exporturile ungare a crescut, iar consumul casnic intern și-a revenit. Pentru a stimula și mai mult consumul gospodăriilor, guvernul a majorat salariul minim și salariile din sectorul public, a redus impozitele pe produsele alimentare și servicii, a redus impozitul pe venitul persoanelor fizice de la 16% la 15% și a introdus un impozit pe profit uniform de 9% pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru companiile mari. Creșterea reală a PIB-ului a crescut la 3,8% în 2017 și la 4,4 în 2018.
