Potrivit legendelor nordice, vâscul este strâns legat de dragoste, datorită poveștii zeului Baldur, zeul luminii și al purității, fiul zeiței Frigg și al lui Odin. Această legătură între vâsc și iubire stă la baza tradiției sărutului sub vâsc de Crăciun, un obicei popular.
Legenda spune că Baldur era iubit de toată lumea, iar mama sa, Frigg, care cunoștea destinele tuturor, a început să aibă viziuni despre moartea iminentă a fiului ei. Pentru a-l proteja, Frigg a adunat toate ființele pământului și le-a făcut să jure că nu îl vor răni pe Baldur, cu excepția vâscului, pe care îl considera o plantă neînsemnată.
Loki, zeul viclean, a devenit invidios pe puterea tânărului Baldur. Transformat în femeie, el a aflat de punctul slab al acestuia – vâscul, pe care Frigg nu îl considerase o amenințare.
Așadar, Loki realizează o suliţă din lemn de vâsc şi i-o dă lui Hod, fratelui orb al lui Baldur. Atunci când Hod a aruncat sulița înspre fratele său, tânărul zeu a căzut mort la pământ, îndeplinind premoniția mamei sale.
Îndurerată, Frigg a început să plângă cu lacrimi amare, deasupra fiului ei. Potrivit legendei, lacrimile mamei s-au preschimbat în „perluțe” de vâsc, iar Baldur a înviat datorită acestor lacrimi, demonstrând cât de mare este puterea dragostei.
Ce înseamnă sărutul sub vâsc?
Sărutul sub vâsc a fost asociat inițial cu festivitățile Saturnaliilor din Grecia antică și, ulterior, cu tradițiile străvechi legate de căsătorie. De Crăciun, fetele care stăteau sub o ramură de vâsc nu puteau refuza sărutul, deoarece acesta simboliza iubirea și pacea. Fetele care nu erau sărutate aveau, conform superstițiilor, ghinion în dragoste și riscuri să nu se căsătorească în anul următor.
Sărutul sub vâsc este o tradiție străveche, păstrată de sute de ani în multe culturi. Pentru un cuplu, acest sărut simbolizează o relație fericită și de durată, relatează Libertatea.
Vâscul, o plantă plină de semnificații
Vâscul (Viscum album L.) este o plantă semi-parazită, veșnic verde, originară din regiunile Europei, Asiei de Nord și Africii de Nord. Aceasta crește frecvent pe pomi cum sunt mărul, părul și plopii.
Este important să nu fie confundată cu vâscul de stejar (Loranthus europaeus L.), identificabil prin culoarea sa galben-închisă. Spre deosebire de vâscul alb, vâscul de stejar este o foioasă și nu are proprietăți medicinale.
Vâscul alb se dezvoltă sferic pe ramurile plantei gazdă, putând atinge un diametru de până la 3 metri, o înălțime de maxim 1 metru și o longevitate de până la 70 de ani. Frunzele sunt dispuse opus, au o formă lunguiet-ovală și sunt de culoare galben-verzuie.
Fructele sunt rotunde, sticloase, de mărimea unui bob de mazăre și conțin o substanță cleioasă. Acestea se formează în perioada noiembrie-decembrie. Deși fructele sunt toxice pentru oameni, ele sunt consumate cu plăcere de păsări precum pițigoiul și sturzul de vâsc.
