Reactorul nuclear ucrainean de la Zaporojia fost periculos de aproape de explosive atunci când forțele rusești au deteriorat circuitele de alimentare, afectând sistemele de răcire. Acest lucru a stârnit îngrijorare cu privire la centralele nucleare din Taiwan, pe fondul creșterii tensiunilor dintre China și SUA. Având în vedere pregătirile Chinei de a invada Taiwanul, Statele Unite ar trebui să încerce să stabilească o convenție cu China care să interzică în mod explicit atacarea intenționată a unităților nucleare, atât pentru a proteja Taiwanul împotriva devastării nucleare, cât și pentru a deschide un dialog atât de necesar cu China, care ar putea contribui la relaxarea tensiunilor.
Într-un scenariu pe timp de război, reactoarele nucleare sunt un fel de castel de cărți de joc. Este destul de ușor ca muniția rătăcită să atingă o țintă neintenționată, așa cum au demonstrat rachetele rătăcite din conflictul din Ucraina care au aterizat în Polonia, ucigând doi civili. Reactoarele taiwaneze nu numai că se află în apropierea marilor centre de populație, dar se suprapun și cu multe locuri de aterizare optime pentru forțele de invazie chineze, sporind riscurile de a fi avariate din cauza apropierii de fronturile de luptă.
Vor fi centralele nucleare din Taiwan următoarea țintă a Chinei?
Nick Roth, director senior al Programului de securitate a materialelor nucleare al Inițiativei privind amenințările nucleare, a declarat că riscurile ca lucrurile să meargă prost, fie din cauza unor atacuri directe, fie din cauza unor atacuri indirecte, sunt „destul de mari”.
Pentru a gestiona ratele reactoarelor de fisiune, reactoarele se bazează pe barele de control pentru a absorbi radiațiile. Dacă barele de control sunt deteriorate, nu mai există nimic care să limiteze ratele de reacție, iar o mică explozie nucleară poate izbucni. Sistemele de răcire mențin temperatura și presiunea în reactoarele nucleare și sunt extrem de vulnerabile într-o zonă de război. În cazul în care circuitele de alimentare a sistemelor de răcire ale reactorului Kuosheng din Taiwan sunt deteriorate, ar putea avea loc o topire în care temperaturile și presiunile ating niveluri explozive.
Chiar dacă aceste explozii în sine nu au efecte antipersonal imediate, vânturile sezoniere pot sufla norii lor de radiații asupra marilor orașe, îmbolnăvind sau ucigând mii de oameni și costând miliarde de dolari în daune.
Wenchung Liu, ministru adjunct al Comitetului pentru Energie Atomică din Taiwan, a declarat într-o conferință de presă din septembrie anul trecut că, din cauza acestor riscuri de daune colaterale grave, un atac deliberat al Chinei asupra centralelor nucleare din Taiwan este „puțin probabil”. El a susținut că operațiunile militare care duc la deteriorarea și întreruperea infrastructurii critice erau preocupări mai realiste.
Taiwan, vulnerabil din acest punct de vedere
Dar Ian Easton, director senior la 2049 Research Institute, nu a fost de acord. El a subliniat că, în manualele de curs ale Armatei Populare de Eliberare (PLA), Partidul Comunist Chinez (PCC) a declarat: „Centralele nucleare din Taiwan reprezintă ținte militare de mare valoare…[și sfătuiește] comandanții de luptă ai PLA să … [folosească] elicoptere de luptă înarmate cu rachete antitanc” pentru a ataca instalațiile. Manualele îi instruiesc, de asemenea, pe soldați să se „spele” de radiațiile nucleare și să nu le lase „să vă încetinească în timp ce terminați de cucerit insula”, ceea ce indică în mod clar lipsa de grijă a PCC față de daunele provocate de radiații asupra trupelor lor.
Guvernul taiwanez a ezitat să construiască reactoare. În anii ’60, guvernul taiwanez a recunoscut vulnerabilitatea sa energetică. Faptul că se baza pe importurile de combustibil însemna că China putea pur și simplu să blocheze Taiwanul și să îi paralizeze capacitatea de luptă prin întreruperea aprovizionării cu energie.
În 1968, energia nucleară a devenit obiectivul integrat al investițiilor pentru a acoperi această lipsă de apărare. Cu toate acestea, au existat multe complicații care au determinat Taiwanul să încerce să renunțe la energia nucleară. În primul rând, Taiwanul a încercat să își folosească programul nuclear ca acoperire pentru a dezvolta arme termonucleare, ceea ce a determinat intervenția SUA și a cauzat interzicerea Taiwanului de a-și recicla vreodată combustibilul nuclear. Din cauza spațiului limitat al Taiwanului, acest lucru a însemnat că a rămas rapid fără spațiu pentru a depozita deșeurile radioactive, procesul de luare a deciziilor fiind blocat în dezbateri, conform newsweek.com.
Cum au fost centralele nucleare din Taiwan?
Picătura care a umplut paharul a fost prăbușirea din 2011 a Japoniei și decesul a peste 2.000 de cetățeni în urma dezastrului. Taiwanul a avut parte de situații similare, cum ar fi incidentul de la Jiji din 1999, când un cutremur a deteriorat circuitele energetice care susțin sistemele de răcire și a declanșat un reactor. Cetățenii taiwanezi, palidizați de calamitatea aparent profetică îndurată de națiunea insulară vecină, au ieșit în stradă cerând o revenire la combustibilii fosili. În 2016, guvernul a consimțit și s-a angajat să renunțe treptat la energia nucleară până în 2025, dar nu a închis complet sau nu a curățat niciodată toate reactoarele sale majore.
Guvernul taiwanez a acordat recent companiilor energetice permisiunea de a porni din nou reactoarele nucleare pentru a combate întreruperile de curent. În plus, presiunile interne de a reveni la energia nucleară și victoriile importante ale partidului KMT pro-nuclear ar putea însemna o schimbare în viitorul apropiat a politicii energetice nucleare din Taiwan.
În cele din urmă, China și America au nevoie disperată de o detensionare. Pe lângă absolvirea riscurilor pentru reactoarele nucleare taiwaneze, un tratat de colaborare între America și China care să interzică atacurile asupra instalațiilor nucleare ar putea fi ramura de măslin pe care ambele țări o caută. Din fericire, după cum a subliniat fostul expert în politică externă al Departamentului de Stat al SUA, Bennett Ramberg, „există deja un model perfect util” pentru un astfel de tratat. „În 1988, India și Pakistanul, doi dintre cei mai feroce adversari din lume, au pus la cale [un acord detaliat în mod adecvat]” care interzicea atacurile asupra unităților nucleare. El a spus că „acest model ar trebui adoptat ca normă universală”.
Indiferent de soarta programelor de energie nucleară din Taiwan, riscurile la care sunt expuse instalațiile existente pe fondul tensiunilor tot mai mari dintre cele două maluri ale strâmtorii necesită o coordonare internațională coordonare care ar putea face loc pentru discuții între America și China și o răcire a relațiilor.
