Este posibil ca tulburări sociale de amploare să aibă loc în Turcia dacă Recep Erdogan va pierde alegerile, având consecințe nu numai pentru stabilitatea și credibilitatea sa, ci și pentru aliații săi din NATO.
Să analizăm situația și să determinăm dacă temerile sunt doar o formă de propagandă ostilă îndreptată împotriva unui dintre cei mai importanți și incomozi jucători politici din Orientul Mijlociu sau există argumente solide care să susțină aceste temeri.
În urma unei declarații făcute de Erdogan însuși, totul pornește de la un discurs ținut la Ankara în timpul unui miting electoral, scrie jurnalistul Cristian Unteanu pentru Adevărul, în care el afirmă că „națiunea mea nu va închina țara unuia care vrea să devină președinte cu sprijinul celor din Quandil”, referindu-se direct la Kemal Kilicdaroglu, principalul său contracandidat din Partidul Popular Republican, sprijinit de o alianță politică formată din șase partide de opoziție, cu o gamă largă de orientări, de la dreapta ultra-naționalistă până la stânga democrată.
Erdogan atacă direct faptul că Kilicdaroglu a acceptat oficial sprijinul unui partid pro-kurd pe 28 aprilie. Acest lucru ar putea avea o influență decisivă asupra alegerilor, deoarece aproape un sfert din populația de 85 de milioane a Turciei este formată din cetățeni care se declară kurzi, conform recensământului din 2014.
„Plan occidental menit să elimine Turcia”
Calculul politic nu reprezintă decât o mică parte a ecuației interne din Turcia, care a devenit din ce în ce mai tensionată. Unul dintre aliații politici apropiați și influenți ai lui Erdogan, ministrul de interne Suleiman Soilu, a susținut că alegerile sunt parte a unui „plan occidental menit să elimine Turcia”, comparându-le cu încercarea de puci militar eșuată din 2016.
Comentatorii politici subliniază că discursul radical al lui Erdogan este îngrijorător. Într-un discurs ținut la Moscheea Albastră, el a amenințat că votul alegătorilor îl va transforma pe adversarul său într-un „cadavru politic”, iar la un miting din Antalya a estimat că Turcia îl va „îngropa” pe rivalul său sub povara voturilor. Aceste afirmații pot părea simbolice în Occidentul european, dar în Turcia trebuie luate foarte în serios. Așa cum au demonstrat nenumărate evenimente, unele foarte recente, violența politică poate erupe oricând și poate fi motivată de diverse teme.
Nemulțumirile populației kurde
Există riscul ca nemulțumirile kurde să escaladeze rapid și să inflameze întreaga comunitate, generând răspunsuri la fel de violente. Acestea pot fi ușor alimentate de ofensivele armatei Turciei împotriva așezărilor kurde din nordul Siriei, considerate de Erdogan ca fiind baza de plecare a atacurilor teroriste împotriva Turciei.
Erdogan a ales să atace problema kurzilor în cadrul campaniei sale prezidențiale deoarece crede că acest subiect poate fi un motor puternic de susținere pentru el, fiind conștient de sentimentul anti-kurd din rândul unor turci și de temerile legate de atentate teroriste. Aceasta ar putea fi o strategie pentru a compensa problemele economice grave ale Turciei și critica asupra gestionării slabă a urmărilor cutremurului devastator din februarie, care a lăsat în urmă oameni fără adăpost și fără resurse.
După alegeri, orice scandal poate izbucni, inclusiv în legătură cu faptul că Erdogan nu va ceda puterea. Situația este dificilă și greutatea răspunsurilor viitoare se mută în afara Turciei, deoarece NATO a fost relativ indiferent față de regimul de forță instaurat de Erdogan și față de faptul că acesta nu a terminat să pedepsească exemplar, inclusiv prin pedeapsa capitală, cei învinuiți de participarea la puciul eșuat. NATO arată că, sub capacul intereselor de tot felul, într-o țară membră a Alianței s-ar putea întâmpla orice, scrie Unteanu, pentru Adevărul.