Astăzi, Slujba Vecerniei din Sfânta și Marea Vineri, cu scoaterea Sfântului Epitaf, va fi oficiată în interiorul Catedralei Patriarhale, iar în intervalul orar 11.30 – 16:50, credincioșii vor avea posibilitatea să se închine și să treacă pe sub Sfântul Epitaf în Catedrala Patriarhală.
Conform comunicatului Patriarhiei Române, între orele 17.00 – 20.30, va fi săvârșită Denia Prohodului Domnului și va avea loc procesiunea în jurul Catedralei Patriarhale cu Sfântul Epitaf.
În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii poartă în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea procesiunii, Sfântul Epitaf este dus în Sfântul Altar, fiind aşezat pe Sfânta Masă unde va rămâne în toată perioada pascală, până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, când este aşezat la locul său, în biserică.
Cum se face corect trecerea pe sub masă
Sfântul Epitaf, numit şi Sfântul Aer, este o pânză de in sau de mătase, pe care se află imprimată, brodată sau pictată Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii, atunci când creștinii ortodocși trec pe sub masă de Paște.
„Creștinii au creat obiceiul de a trece pe sub masa pe care este așezat Sfântul Epitaf cu icoana punerii în mormânt a Mântuitorului pentru a arăta un fel de pietate tăcută plină de venerație întru suferința și moartea lui Iisus Hristos mai ales pentru timpul cât a stat în mormânt. Trecerea pe sub masa cu Sfântul Epitaf se face, de regulă, în genunchi. Se face într-o poziție în care toți creștinii vor să arate o maximă pietate față de icoana Mântuitorului mort și pus în mormânt, astfel încât să se înțeleagă că toți conștientizează că El a murit nu din vinovăția lui, ci ca să absolve în fața lui Dumnezeu propria noastră vinovăție, a fiecăruia în parte”, a explicat preotul Nicolae Crângașu, citat de Antena3 CNN.
Care este istoria Sfântului Epitaf
Prima atestare documentară a epitafului provine din 1346. În timpul Utreniei din Sâmbăta Patimilor, după Doxologie, la cântarea Sfinte Dumnezeule, se făcea Vohodul: Evanghelia, care simboliza Trupul Domnului, era purtată pe umăr, învelită în Sfântul Epitaf care, la râdul lui, simboliza giulgiul în care a fost înfășurat trupul lui Hristos pentru înmormântare.
Aerul, după cum o indică numele, era iniţial un acoperământ uşor, care se punea peste Trupul și Sângele Mântuitorului și se mai numea şi nor, voal sau voalul cel mai de sus. Cu timpul a început să fie împodobit cu reprezentări care înfăţişau pe Hristos mort, mielul, singur sau cu îngeri cu ripide, cu cei patru Evanghelişti sau cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Sfântul Ioan, mironosiţele, cu Iosif şi Nicodim.
Tot astăzi, în Sfânta şi Marea Vineri, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului (slujba lui se va săvârşi marţi, a treia zi de Paşti), pe Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul, episcopul Romei, și Sfântul Mucenic Tomaida.
