Banii și inflența lor au reprezentat întotdeauna un mod de „atac” între statele care se află în conflic, iar ideea de sancțiuni economice din partea Occidentului față de Federația Rusă este doar cel mai recent exemplu. Asta pentru că istoria este plină de astfel de evenimente economice ce au avut efecte majore asupra decursului sorții acestei lumi și a modului în care arată aceasta astăzi.
A folosi banii ca pe o „armă” este un fenomen des întâlnit în „arta războiului”. Unul dintre cei care a atribuit pentru prima dată noțiunea de sancțiuni economice a fost chiar unul dintre președinții americani, William Taft (1921-1930) care a vorbit într-un discurs de-al său despre „diplomația dolarului”.
A slăbi un oponent cu sancțiuni economice
O importanță accentuată față de acest fenomen s-a observat în Europa încă din secolul al XVI-lea, o eră tensionată și plină de conflicte, iar tensiunile financiare s-au majorat odată cu inovațiile tehnologice în materie militară, când costurile pentru întreținerea unei armate erau din ce în ce mai mari. Astfel, încet-încet, banul a luat locul puștii pe măsură ce valuta a devenit mai influentă și mai puternică în cazul unui conflict prin forțam ideii de sancțiuni economice.
Un bun exemplu în acest sens apare în timpul Revoluției Americane. Marea Britanie a abordat o strategie inovativă, implementând major în piață bancnote contrafăcute. Englezii au abordat această tehnică pentru a deprecia moneda prin pornirea unei inflații cu grave consecințe apărută în urma unei oferte excesive de bancnote. „Banii de hârtie erau în acele vremuri moneda noastră universală. Dar, dușmanii noștri au hotărât să o deprecieze; iar cel mai eficient mijloc pe care l-au putut inventa era să o falsifice. Artiștii pe care i-au angajat au contrafăcut atât de bine banii noștri încât cantități imense din aceste contrafaceri (care proveneau de la guvernul britanic din New York), s-au plimbat prin mâinile cetățenilor tuturor statelor, înainte de a fi depistate”, a spus Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii.
Armata de sancțiuni economice
Astfel, ceea ce se întâmplă acum între Rusia și țările occidentale poate fi o situație trasă la indigă cu scenariul insulei Yap din Pacific. Locuitorii acestei regiuni obișnuiau să utilizeze „pietrele rai” ca valută timp de secole întregi. Aceste „pietre” erau niște discuri uriașe care ajungeau să cântărească până la câteva tone. Chiar dacă este o modalitate ciudată de schimb financiar, acest sistem a mers destul de bine pentru contextul politic și istoric de la acel moment. Problemele au apărut atunci când Yap a intrat sub administrația Germaniei în secolul al XIX-lea, iar moneda această ciudată a întâmpinat probleme asemănătoare cu cele pe care le are Vladimir Putin în prezent în privința ideii de sancțiuni economice. Germanii a ales să „confisce” pietrele rai prin marcarea acestora cu un „X” mare negru. Astfel, aceștia au anunțat că pietrele vor rămâne confiscate până când localnicii vor termina revoltele.
Chiar dacă este vorba despre o situație destul de bizară, este un exemplu de potrivit pentru a înțelege războiul economic modern. Practic, Occidentul a marcat cu un X negru accesul Rusiei la rezervele valutare.
Exemplul din vecini
Pentru a exemplifica și mai bine acest fenomen, am ales să abordăm o situație chiar din vecinătatea noastră, din Bulgaria. După ce Sofia a obținut independența față de Imperiul Otoman în anul 1878, țara s-a transformat rapid într-un „câmp financiar de luptă” pentru diferite alianțe europene. În acea vreme, pentru țările mai mici și sărace de pe continent, asigurarea finanțării din partea exteriorului realizată prin împrumuturi era un punct de cotitură privind supraviețuirea în teritoriu.
În acest sens, un împrumut din Rusia sau Franța punea țara mai mică în fața undei dependențe privind interesele economice ale alianței franco-ruse și la toate consecințele militare pe care aceasta le presupunea. În consecință, state precum Bulgaria au fost nevoite să evalueze condițiile financiare ale negocierilor privind împrumuturile externe și „condițiile geopolitice atașate”. Pe lângă acest aspect, și țările mari erau drastice când venea vora de împrumuturi, căci creditori precum Franța, Rusia, Germania, Marea Britanie și Austro-Ungaria implementau în majoritatea cazurilor măsuri suplimentare de control. În acest sens, rămănând în vecinătate, în 1902 Bulgaria a acceptat un împrumut modest de la banca Paribas din Paris care includea asemenea măsuri.
Când cei mari se bat între ei
La finele lui august 1914, diplomatul german Kurt Riezler a trimis o scrisoare logodnicei sale în care îi scria că: „totul merge bine, se rezolvă și chestiunea proviziilor și nu vom muri de foame”, însă nu avea idee ce urma să se întâmple.
La momentul acela, Riezler era de câțiva ani buni consilierul politic personal al șefului guvernului, cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg. În clipa în care Tripla Înțelegere dintre Marea Britanie, Franța și Rusia s-a angajat într-un război economic împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, mesajul scrisorii n-a urmat să mai fie valabil căci țările aliate au blocat economia de la Berlin prin numeroase sancțiuni economice.
