Conform protocolului Casei Regale, de la care monarhul Britanic nu s-a abătut, mebrilor familiei Regale le este interzis să dezvăluiască detalii care țin de viața personală. Totuși, cel mai longeviv conducător britanic din perioada modernă, a vorbit în presă despre câteva regrete pe care le-a avut de-a lungul jubilieului.
Elisabeta a II-a a fost îndrăgită de propriul popor dar și de clasa politică. Ea nu s-a arătat niciodată în favoarea unui partid sau altuia, și-a îndeplinit cu sfințenie prerogativele regale și a avut grija ca și nepoții și copii ei să procedeze la fel. Istoria secolelor XX și XXI a Regatului Unit, o spun istoricii, începe cu ea, majoritatea cetățenilor ai marii Britanii au fost conduși doar de ea.
Funcția de regină a Elisabetei a II-a i-a fost impusă de o constituție străveche, care nu cerea nici o altă calificare decât aceea de a trăi.
Regina Elisabeta a II-a: ”anul 1992 annus horribilis ”
După ce a fost desemnată, și indiferent de gândurile sale personale, ea și-a îndeplinit rolul de-a lungul unei domnii extraordinar de lungi într-o manieră aproape ireproșabilă, lăsând puțină muniție pentru atacuri personale din partea celor mai înverșunați oponenți ai principiului ereditar.
Prima decizia pe care a regretat-o Regina Elisabeta a II-a datează din 1966 atunci când Marea britanie s-a confruntat cu o treagedie petrecută în Țara Galilor. În orașul Aberfan, aflat la poalele unui versant, a avut loc o avalanșă de stânci care s-au desprins de pe munte și a provocat decesul a 144 de persoane, printre care și copii.
Cu toate că au fost afectate multe persoane, Regina a refuzat să meargă și să viziteze localitatea afectată, fiind aspru criticată de presă.
La opt zile după tragedie, la locul catastrofei s-a deplasat prințul Filip care a a înlocuit-o. Se pare că această imagine a rămas întipărită în amintirea moanrhului pentru că la 4 decenii distanță aceasta a catalogat această decizia ca fiind unul dintre cele mai mare regrete ale sale.
Jurnalista britanică și biografa regală Penny Junior a menționat în ”The Firm”, cartea despre casa regală lansată în 2005, facând referire la refuzul Reginei de a ieși în spațiul public, după ce ”Lady D” a decedat în urma unui accident de mașină :
”Primele sale gânduri s-au îndreptat spre nepoții ei și pentru prima dată ea a pus familia deasupra datoriei. A fost o greșeală însă să lași națiunea să creadă că nici ei, nici altcuiva din Familia Regală, nu îi pasă de tragedie”.
”Niciodată monarhia nu a fost atât de nepopulară în timpurile moderne de la momentul când regina Victoria a dispărut din viața publică după moartea prințului Albert (n.r. soțul ei) în 1861”, a mai scris aceasta.
Un alt moment sau mai degrabă an pe care Elisabeta a II-a ar fi dorit să și-l scoată din amintire este în anul 1992 pe care l-a catalogat ca fiind un an oribil caracterizat printr-o serie de despărțiri din familia britanică, poate cea mai mediatizată a fost despărțirea dintre Prințul Charles și Prințesa Diana, subiect care a ocupat prima pagină a tabloidelor timp de câteva luni bune.
