Legea nr. 13/1980 abrogată de Nicolae Ceaușescu prevedea raționalizarea alimentelor populației pentru a facilita datoria externă a țării. Îmbrăcată în haine naționaliste, măsura lui Ceaușescu presupunea, de fapt, un program de înfometare a țării. Cu mâncarea calculată la gramaj, românii s-au văzut nevoiți să apeleze la o serie de tertipuri și să găsească noi rețete de mâncare care puteau fi adaptate la situația drastică în care se afla țara.
Treptat, alimentele de bază precum carnea, ouăle, laptele și pâinea au ajuns să fie considerate rarități, astfel, rețetele culinare au fost modificate și adaptate la sărăcia care a caracterizat anii 80 ai secolului trecut.
Parizerul- aliment de bază în rețetele de mâncare comuniste
Răsfoind paginile „Cărții de Bucate” scrise de Maria Deleanu în 1959, se observă că majoritatea rețetelor de mâncare înlocuiau carnea cu parizerul. În ciuda zvonurilor epocii despre „Parizerul radioactiv”, celebrul mezel a rămas un aliment de bază pentru Republica Socialistă România. Poate cel mai elocvent exemplu este șnițelul cu parizer. Românii au fost nevoiți să adapteze clasica rețetă românească de șnițel, înlocuind pieptul de pui cu parizerul trecut prin ou. În lucrarea amintită sunt prezentate mai multe rețete de mâncare pe bază de parizer, amintim aici de: „Cornete de parizer umplute”, „Pasta de parizer”, și „Cupele de parizer umplute cu legume”.
Răspândirea parizerului în cartea de rețete culinare ale româncelor era facilitată și de prețul acestuia. Dacă un kilogram de carne de porc costa 31 de lei iar cel de vită 43 de lei, prețul parizerului pornea de la 22 lei/kg. Mai mult decât atât, spre deosebire de parizer, carnea nu putea fi consumată mereu, era atât raționalizată cât și greu de găsit în alimentare. Spre exemplu, fiecărui român îi era atribuit lunar 1 kilogram de carne de pasăre și doar 500 de grame de carne de porc sau vită.
Rația alimentelor era un factor determinant pentru rețetele de mâncare comuniste
Chiar dacă mâncarea era raționalizată și putea fi cumpărată doar cu celebrele cartele alimentare, era important și prețul alimentelor. Cea mai accesibilă era pâinea, prețul ei fiind de 4 lei /600g, însă rația zilnică de pâine pentru o singură persoană era de 300 de grame, astfel că românii plăteau 3 lei pentru cele 300 de grame. Fiecărui român îi era calculată mâncarea la gramaj iar țara se afla într-o criză a alimentelor. Consumul de brânză, ouă, carne de pui, porc și vită, zahăr, ulei, făină și unt era limitate de către regimul comunist, în consecință nu satisfăcea nevoile nutriționiste ale populației.
Se consuamu cu precădere alimente care nu trebuiau cumpărate pe cartelă. Una dintre cele mai celebre rețete de mâncare din spațiul comunsit român a fost salata de cartofi. Elementul de bază îl consituiau carofii care erau fierți și amestecați cu măsline, ceapă, ulei, oțet, ouă, sare și piper. Un alt tip de salată era cea de vinete, gătită din miez de vinete coapte cu ceapă tăiată. În bucătăriile diferitelor familii, rețeta de „salată de vinete” era adaptată după posibilitățile financiare, însă de multe ori era preparată fără maioneză, deoarece necesita alimente raționalizate, adică ulei și ouă.
„Programul de allimentație științifică” lansat de Ceaușescu a dus înfometare, boli și frustrări în rândurile populației, toate acestea au culminat în decembrie 1989 și au dus la izbucnirea Revoluției.