Există o nouă cursă spațială, de data aceasta între SUA și China. Marți, China a făcut un pas important înainte. O navă spațială chineză a aterizat pe pajiștile din regiunea Mongolia Interioară din China. Aceasta transporta primele mostre de rocă de pe partea îndepărtată a Lunii. Un progres științific în sine, succesul a avansat, de asemenea, planul Chinei de a trimite astronauți pe Lună până în 2030 și de a construi o bază lunară până în 2035.
Un astfel de impuls îngrijorează oficialii și legislatorii americani din domeniul spațial. Care au propriile ambiții de a construi baze lunare.
Nu numai o călătorie pe lună
Spre deosebire de cursa spațială inițială dintre americani și sovietici, obiectivul Statelor Unite și al Chinei nu este doar de a face o scurtă călătorie pe Lună. Scopul este de a construi avanposturi umane permanente în cea mai strategică locație a acesteia, polul sudic lunar. Și pe măsură ce ambele națiuni se pregătesc să construiască stații acolo într-o zi, este probabil ca tensiunile de pe orbită să le reflecte pe cele de pe Pământ.
Unii oficiali americani se tem că China plănuiește o acaparare de terenuri. Oficialii chinezi suspectează același lucru din partea americanilor. Și fac echipă cu Rusia și alte națiuni prietene pentru avanpostul său de la polul sudic.
Contururile unei cortine de fier lunare, în care superputeri rivale și aliații lor se luptă pentru a exploata importanța strategică a Lunii, se conturează deja.
China avansează
Finalizarea cu succes, marți, a misiunii Chang’e 6 arată că, într-o anumită măsură, China este în avantaj pentru moment. Programul său lunar a aterizat pe Lună de patru ori din 2013, ultima misiune ridicând roci în apropierea polului sud cu ajutorul unor brațe robotizate.
Între timp, după o pauză de zeci de ani în ceea ce privește aterizarea pe Lună, două companii americane au lansat în acest an misiuni pe suprafața lunară în cadrul unor contracte cu NASA. Un lander s-a răsturnat pe o parte după ce a aterizat. Celălalt nu a încercat să aterizeze din cauza unor probleme tehnice. Cel puțin alte două misiuni private, cu finanțare de la NASA, urmează să încerce să ajungă pe Lună în cursul acestui an.
Scorul recent al aterizărilor pe Lună este de „4 la 0,5” în favoarea Chinei, a declarat Simone Dell’Agnello, un cercetător italian care a colaborat cu Chang’e 6. „Prima diferență este că China are misiuni care aterizează pe Lună”.
Presiuni pe NASA
Toate acestea pun presiune pe cea mai renumită agenție spațială din lume. Prin programul său de explorare Artemis, National Aeronautics and Space Administration intenționează să efectueze mai multe aterizări în următorii ani. Dar și să dezvolte o stație logistică pe orbita lunară și, în cele din urmă, să construiască tabere permanente pe suprafața Lunii.
Însă programul Artemis s-a confruntat cu întârzieri repetate și depășiri ale costurilor, bazându-se în același timp pe o combinație complexă de lucrători guvernamentali și contractori privați.
NASA a finalizat o misiune de testare fără echipaj, Artemis I, în jurul Lunii în 2022. Anul acesta, a amânat următoarele două zboruri, inclusiv Artemis III, care urmează să fie prima aterizare cu echipaj uman pe suprafața lunară de la Apollo 17, în 1972.
NASA lucrează la îmbunătățirea tehnologiei scutului termic al navei spațiale și colaborează cu contractori, inclusiv cu SpaceX a lui Elon Musk, care dezvoltă un aterizator lunar pentru Artemis.
O dată prea optimistă
Unii experți spațiali spun că noua dată țintă a Artemis III, 2026, este încă prea optimistă. NASA a luat în considerare modificarea planului pentru Artemis III, astfel încât misiunea să nu includă aterizarea astronauților pe Lună, potrivit unor persoane familiarizate cu această chestiune.
Bill Nelson, administratorul NASA, a declarat într-un interviu că aterizarea astronauților în 2026 este într-adevăr posibilă, subliniind activitatea SpaceX de avansare a vehiculului pe care îl va utiliza pentru această operațiune. „Multe depind de SpaceX”, a spus el.
Tensiunile spațiale cresc
Ideea că SUA se află într-o cursă cu China a fost amplificată în 2017. Când un important om de știință chinez de la Academia Chineză de Științe, condusă de stat, a explicat într-un interviu televizat de ce China merge pe Lună.
„Universul este ca un ocean. Luna sunt Insulele Diaoyu și Marte este Insula Huangyan”, a declarat Ye Peijian, folosind denumirile chinezești pentru teritoriile disputate din Pacific revendicate de China, dar și de Japonia, Taiwan și Filipine.
Apoi, în 2021, China și Rusia au semnat un acord pentru a construi o bază de cercetare la polul sud lunar.
„Îngrijorarea mea este dacă China ar ajunge acolo prima și ar spune brusc: ‘OK, acesta este teritoriul nostru. Nu vă băgați'”, a declarat Nelson de la NASA în cadrul unei audieri în Congres în luna aprilie.
În cadrul audierii, Nelson a declarat că revendicările teritoriale ale Chinei oferă un avertisment cu privire la modul în care China s-ar putea comporta. În timpul unei vizite la Casa Albă în 2015, liderul chinez Xi Jinping a promis că China nu va militariza Marea Chinei de Sud. Dar, de atunci, China a construit aerodromuri și silozuri de rachete pe insule revendicate de Filipine și de alte națiuni, insistând că are drepturi exclusive asupra regiunii.
Un astfel de comportament este important, a spus Nelson, deoarece ar putea exista doar câteva locuri în regiunea polului sudic al Lunii cu resursele necesare pentru avanposturi umane.
Cea mai mare amenințare din spațiu
Ministerul chinez de Externe a calificat remarcile lui Nelson drept iresponsabile. El a afirmat că SUA, nu China, este cea care amenință pacea în spațiul cosmic.
Cursa actuală va testa normele juridice într-un mod în care cursa spațială inițială nu a făcut-o niciodată. Un Tratat privind spațiul cosmic vechi de zeci de ani, semnat de peste 100 de țări, inclusiv SUA și China, împiedică în general națiunile să formuleze pretenții suverane asupra Lunii. Dar nu prevede ce s-ar întâmpla dacă două țări ar încerca să construiască o bază lunară pe același loc.
Conform tratatului, oricine construiește o bază lunară ar putea susține că are dreptul de a stabili un perimetru de siguranță de 100 de kilometri pentru a-și proteja echipamentele, a declarat Michelle Hanlon, director executiv al Centrului pentru dreptul aerian și spațial al Universității din Mississippi.
„Orice țară care conduce explorarea spațiului, fie că este vorba de întoarcerea pe Lună sau pe Marte, practic va stabili regulile de circulație pentru modul în care vom opera”, a declarat într-un interviu reprezentantul Frank Lucas (R-Okla.), președintele Comisiei pentru știință din Camera Reprezentanților.
SUA recrutează țări
În încercarea de a completa Tratatul privind spațiul cosmic, și de a impulsiona programul lor lunar, în 2020, SUA au început să recruteze țări pentru a semna Acordurile Artemis. Un aranjament care stabilește un cadru mai nou pentru explorarea pașnică a spațiului. Inclusiv solicitarea ca țările să împărtășească informații despre activitățile lor pe Lună. Mai mult de 40 de țări au semnat până în prezent.
Un ziar naționalist de stat chinez a numit la acea vreme Acordurile Artemis un joc pentru „hegemonia spațială” americană. China nu a semnat acordurile. Și, în schimb, a recrutat 10 țări, inclusiv Rusia, Pakistan și Africa de Sud, ca parteneri pentru baza sa de la polul sudic, numită Stația internațională de cercetare lunară.
Ministerul chinez de Externe, ca răspuns la întrebările Wall Street Journal, a declarat că „fiecare parte are opinii diferite cu privire la alinierea acordurilor Artemis la legile existente privind spațiul cosmic”. Iar țările ar trebui să discute despre cooperarea lunară în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
Utilizarea pașnică a spațiului cosmic
NASA și oficialii spațiali chinezi tocmai au făcut acest lucru la Viena. Acolo unde se desfășoară în prezent sesiunea anuală a Comitetului ONU privind utilizarea pașnică a spațiului cosmic și evenimentele secundare.
Nelson, șeful NASA, a declarat în interviul acordat Jurnalului că își dorește ca China să semneze Acordurile Artemis.
Cu toate realizările sale, programul spațial al Chinei s-a confruntat cu propriile dificultăți. Și ar putea întâmpina și altele. Rachetele sale Long March 5, care au lansat recent misiunea de prelevare a probelor de roci, au fost amânate ani de zile. Iar China se află în urma SUA în mai multe privințe. China nu a dezvoltat încă rachete reutilizabile puternice, așa cum au făcut Statele Unite.
Atracția polului sud lunar
Stabilirea unui cap de pod la polul sudic lunar nu va fi ușoară. În comparație cu regiunile ecuatoriale în care au aterizat misiunile Apollo în urmă cu cinci decenii, polul sud al Lunii este mai greu de aterizat din cauza terenului accidentat și a iluminării mai slabe.
Însă SUA și China consideră că merită efortul. Asta datorită resurselor naturale ale polului sud, în special gheață. În 2008, cercetătorii au descoperit dovezi ale prezenței acesteia. Deși încă se studiază prevalența acesteia, speranța este că gheața ar putea fi transformată în apă sau oxigen pentru astronauți. Și, poate, în hidrogen pentru combustibilul rachetelor.
„Spre deosebire de cursa spațială americano-sovietică din secolul al XX-lea, această nouă rundă de competiție se concentrează pe gheața de la polul sudic lunar, extracția și utilizarea acesteia fiind un obiectiv comun”, au scris patru oameni de știință afiliați Academiei de Științe din China într-o lucrare publicată în luna mai. „Capacitatea de a colecta și utiliza resursele lunare este un semn al prestigiului național și al influenței geopolitice”.
Resursele polului sud lunar
Pe lângă gheață, polul sud conține zone cu lumină solară continuă. Care pot furniza energie solară. Cercetătorii au găsit, de asemenea, dovezi a ceea ce ar putea fi depozite de metale, pe care le preconizează a putea fi exploatate pentru a construi rachete pe Lună în deceniile viitoare.
Unii oficiali NASA și cercetători consideră că este mai rentabil să se lanseze misiuni către Marte de pe Lună în loc de Pământ. Asta din cauza gravitației lunare scăzute.
„Vorbim despre colonizarea sistemului solar”, a declarat Greg Autry, un oficial NASA în timpul administrației Trump.
Vești bune pentru China
În China, mass-media de stat a oferit actualizări entuziaste cu privire la misiunea Chang’e 6. La începutul lunii iunie, sonda lunară a aterizat în apropierea polului sud lunar. Și a desfășurat un steag chinezesc. Înainte de a decola, aceasta a desenat pe sol caracterul chinezesc pentru numele Chinei. Imaginea a devenit virală pe rețelele sociale chineze.
Marți, televiziunea chineză de stat a difuzat o transmisiune specială în direct a aterizării Chang’e 6. O parașută roșie și albă s-a deschis deasupra navei spațiale arse înainte ca aceasta să se prăbușească pe iarbă. Câteva minute mai târziu, șeful agenției spațiale chineze a declarat misiunea îndeplinită. Echipajul agenției spațiale a ajuns rapid la navă și a plantat un steag chinez lângă ea.
„Au făcut, în general, ceea ce au spus că au de gând să facă. Îi felicit pentru asta”, a declarat Nelson, șeful NASA, în interviul acordat înainte de aterizarea de marți. „Ei au abordarea lor. Iar noi avem abordarea noastră”, informează wsj.com
