O mare parte a lumii a ales să conviețuiască cu varianta Omicron și să revină cât mai aproape de normalitate. Oamenii se întorc la birou, pleacă în vacanțe, participă la festivaluri sau la proteste stradale. În tot acest timp în China domnește legea Covid-zero.
Conform The Guardian, se estimează că 340 de milioane de oameni din cel puțin 46 de orașe din China se află sub o formă sau alta de izolare sau restricții, în timp ce cazurile sunt în cantități infime în mai multe provincii.
Recent, autoritățile din Guangzhou au suspendat sute de zboruri după detectarea unui caz suspect. În Hangzhou, toți locuitorii au fost sfătuiți să se testeze la fiecare 48 de ore dacă doresc să călătorească în oraș.
În Shanghai, unii locuitori stau la fereastră și bat în oale și tigăi, în semn de protest nocturn față de un blocaj de săptămâni întregi, alimentat de lipsa alimentelor. De pe străzi li se spune în difuzor că protestul lor este fost „incitat de forțe străine”.
Locuitorii din Beijing își fac provizii de alimente în cazul unui blocaj în stil Shanghai, în timp ce zeci de noi cazuri sunt înregistrate în fiecare zi, ceea ce a determinat blocarea clădirilor rezidențiale, închiderea școlilor, interzicerea nunților, înmormântărilor și a petrecerilor.
Specialiștii chinezi nu văd altă variantă în lupta cu Omicron
La știrile oficiale, puține dintre aceste lucruri sunt arătate. În schimb, sunt prezentate succesele în lupta pentru recâștigarea Covid-zero. După mai bine de doi ani de pandemie, China este ultimul mare guvern încă angajat în această politică, hotărât ca până și varianta Omicron, ușor transmisibilă, să fie controlată prin testare în masă, restricții de călătorie și lockdown.
Oficialii chinezi susțin că abordarea lor este cea mai bună atât din punct de vedere medical, prin salvarea de vieți omenești, cât și pentru economie. Ratele de rapel și de vaccinare din China, în special în rândul persoanelor în vârstă, nu sunt suficient de ridicate, iar sistemul său medical nu dispune de suficiente resurse sau nu este suficient de echitabil distribuit din punct de vedere geografic pentru a evita îmbolnăvirile și decesele catastrofale.
„Încercăm să alergăm mai repede decât virusul. Indiferent de modul în care evoluează acesta, noi punem întotdeauna oamenii și viețile lor pe primul loc”, a declarat vineri Li Bin, director adjunct al Comisiei Naționale de Sănătate din China.
Analiștii străini și experții în sănătate pun întrebări privind eficacitatea vaccinurilor chinezești și refuzul guvernului de a aproba vaccinurile fabricate în străinătate. Ei se tem, de asemenea, că China nu se va alătura lumii în a conviețui cu Covid chiar și atunci când condițiile vor fi mai bune. Ei consideră legea Covid-zero profund legată de legitimitatea politică a Partidului Comunist Chinez și a liderului său, Xi Jinping. Pe măsură ce impactul Covid-zero irită voința poporului și sănătatea economiei, precum și un focar din ce în ce mai mare în capitală, această legitimitate ar putea fi amenințată.
„Legitimitatea politică a puterii PCC constă în capacitatea sa de a oferi mijloace de trăi în siguranță și sănătoși. Trebuie să își demonstreze competența”, a declarat profesorul Chi Chunhuei, director al Centrului pentru sănătate globală de la Universitatea de Stat din Oregon. „Dar liderii locali se confruntă, de asemenea, cu o dilemă, deoarece au și sarcina de a îmbunătăți creșterea economică a Chinei.”
Propria armă, cea mai mare provocare
Covid-zero a salvat, fără îndoială, vieți, dar alte consecințe ale menținerii politicii sunt usturătoare. Analiștii economici prognozează o încetinire continuă a creșterii, iar investitorii au scos de pe piața chineză în luna martie o sumă record de 17,5 miliarde de dolari în acțiuni și obligațiuni.
containere-in-port-sursa-foto-unsplash.com
Navele de marfă și camioanele au fost blocate în porturi și pe șosele, fabricile au stagnat și depozitele sunt la capacitate maximă. Firmele străine s-au retras din Shanghai sau au raportat probleme majore în atragerea și păstrarea angajaților. Angajații din domeniul financiar și profesorii internaționali își fac bagajele și pleacă. În Shangai, precum și în mediul online, există o cantitate semnificativă de frustrare publică pe care poliția și cenzura se străduiesc să o țină în frâu.
Confruntat cu prețul pe care îl plătește pentru combatearea pandemiei, luna trecută, Xi a ordonat oficialilor să reușească cu Covid-zero, dar „cu cel mai mic cost și [să] reducă la minimum impactul epidemiei asupra dezvoltării economice și sociale”. În această lună, Xi a cerut eforturi totale pentru a stimula cheltuielile de infrastructură, impulsionând dezvoltarea publică în încercarea de a impulsiona economia.
„Există oameni în aparatul de stat care își dau seama de costul real pe care Covid-zero îl impune cetățenilor, dar când politica este la comandă nu există spațiu pentru un discurs rațional.” spune Profsor Carl Minzner, cercetător Chinez și profesor de drept la Fordham Law School.
Xi Jinping vrea să intre în istorie
Opiniile divergente din rândul elitei politice și medicale sunt ocazional făcute publice, dar sunt rapid șterse de pe internet, iar anii de epurări ale lui Xi au eliminat sau redus la tăcere mulți oponenți politici.
La sfârșitul acestui an, PCC va organiza congres, la care se așteaptă ca Xi să încerce să obțină un al treilea mandat, lucru fără precedent în istoria Chinei. În ultimii ani s-a vorbit despre acesta ca fiind în mare parte inevitabil, dar momentul și impactul celei mai grave epidemii din China, precum și războiul din Ucraina, au perturbat stabilitatea pe care Xi o avea.
„Există un oarecare potențial ca un eșec al Covid-zero, acum că și-a asumat o responsabilitate atât de clară pentru el, să fie o provocare pentru Xi. Suntem în ape necunoscute în ceea ce privește modul în care funcționează aceste tranziții. Cu amendamentele constituționale [introduse în 2018 pentru a elimina limitarea mandatelor], se așteaptă ca Xi să obțină al treilea mandat, însă știm că există dezbateri în rândul elitelor” declară profesorul Mary Gallagher, politolog și expert în China la Universitatea din Michigan. El consideră că elita politică este cea mai divizată pe care a văzut-o din 1989 încoace, nu doar în legătură cu Covidul, ci și cu economia și invazia rusă în Ucraina.
Nicio soluție de 5 săptămâni pentru Shanghai
„Shanghai este cel mai mare oraș cu cele mai bogate resurse de sănătate și de asistență medicală”, spune Chi Chunhuei, susținând că motivul pentru care oficialii s-au împotrivit inițial unei închideri a fost că aceasta ar fi trimis un efect de propagare în întreaga națiune: „Dacă orașul cu cele mai bune resurse trebuie să se închidă [pentru a limita un focar], ce se întâmplă cu alte orașe?”.
După cinci săptămâni, oficialii din Shanghai au anunțat că peste 12 milioane de persoane din districtele considerate acum cu risc scăzut au putut să își părăsească locuințele, dar locuitorii spun că există încă probleme.
The Guardian ne spune că Wang Yi-chun, o rezidentă din Shanghai în vârstă de 27 de ani, care nu a dorit să își folosească numele real, spune că i s-a permis să își părăsească apartamentul, dar regulile se schimbă rapid și fără preaviz, iar ea și-ar fi dorit să fi părăsească orașul atunci când a avut ocazia. „Înainte de închiderea din Shanghai, nu mi-am imaginat niciodată că lucrurile vor ajunge la acest nivel. Credeam că vor avea un proces care să pregătească oamenii pentru a face față unor astfel de situații. Dar nu au avut niciunul. în tot acest timp nu a fost elaborată nicio soluție. Nu înțeleg ce fac ei acum” spune Wang.
Beijingul raportează în prezent zeci de cazuri pe zi, dar până vineri nu a făcut decât să blocheze reședințele individuale și locurile aglomerate. În afară de cumpărăturile de panică, lucrurile par calme, deoarece locuitorii din districtele afectate se prezintă la teste. Există încredere în faptul că autoritățile din Beijing fac o treabă mai bună decât cele din Shanghai, dar tot cu arsenalul obișnuit de măsuri.
„Xi Jinping a declarat victoria asupra virusului în 2020, iar succesul [pandemiei] a devenit emblematic pentru succesul său politic personal. Cu excepția cazului în care Xi însuși decide să dea înapoi din punct de vedere politic, mi-e greu să îmi imaginez cum se va retrage China de la o politică de zero-Covidă.” conchide Minzner.
