Henry Kissinger, unul dintre cei mai influenți și controversați diplomați ai secolului XX, a murit miercuri seara, 29 noiembrie la vârsta de 100 de ani. Kissinger, care a fost secretar de stat și consilier pentru securitate națională în timpul președinților Richard Nixon și Gerald Ford, a rămas o voce proeminentă în probleme de politică externă mult timp după ce a părăsit guvernul în 1977.
„Lucrez aproximativ 15 ore pe zi”, a declarat el pentru CBS News cu câteva săptămâni înainte de a împlini 100 de ani. A spus cu încredere că lideri mondiali precum Xi Jinping din China sau Vladimir Putin din Rusia vor răspunde probabil la apelurile sale. El era cunoscut pentru practica sa de „realpolitik”. Adică angajarea în lume pe baza unor obiective practice mai degrabă decât a unor idealuri morale.
Și a fost creditat cu diplomația secretă. O practică care a ajutat la dezghețarea relațiilor dintre SUA și China. Dar a fost, de asemenea, acuzat de presupuse crime de război pentru bombardarea Cambodgiei în timpul Războiului din Vietnam. Dar și pentru susținerea genocidului pakistanez din Bangladesh. Și pentru că a dat undă verde „războiului murdar” al dictaturii argentiniene împotriva dizidenților.
Cine a fost Henry Kissinger?
S-a născut la 27 mai 1923, în Germania, sub numele de Heinz Alfred Kissinger. Cu mai puțin de trei luni înainte de Kristallnacht („Noaptea de Cristal”), în 1938, familia sa, de religie evreiască, a fugit din Germania nazistă și s-a stabilit în New York. Unde a devenit cunoscut sub numele de Henry.
După primul an de liceu la George Washington High School, a urmat cursuri serale, iar ziua a lucrat într-o fabrică de perii de ras, potrivit „Kissinger: A Biography” de Walter Isaacson. După absolvire, s-a înscris la City College of New York și plănuia să devină contabil. Însă a fost înrolat în armata americană la scurt timp după ce a împlinit 19 ani.
Un om controversat ce a influențat lumea
Kissinger, care a devenit cetățean american naturalizat în 1943, s-a întors în țara sa natală ca interpret de germană în armata americană. De asemenea, a arestat membri ai Gestapo și a ajutat la eliberarea prizonierilor din lagărul de concentrare Ahlem.
„Nu mi-am dat seama, până când nu am văzut lagărul, la ce adâncimi pot fi reduse ființele umane”, a declarat el pentru BBC într-un interviu difuzat în iulie 2022. El a fost decorat cu Steaua de Bronz pentru perioada petrecută în unitatea de contrainformații a armatei. El a ajutat și a dezvoltat grupuri de informatori care au dus la arestările din Gestapo.
La întoarcerea sa în SUA după război, s-a înscris la Harvard, unde teza sa de licență despre „sensul istoriei” a devenit legendară, potrivit biografiei lui Isaacson. Cu aproape 400 de pagini, a fost mai lungă decât orice teză de licență anterioară și se pare că a determinat apariția „regulii Kissinger”, care a limitat lungimea tezelor viitorilor studenți.
Germanul american
În anii următori, Kissinger și-a finalizat doctoratul la Harvard și s-a alăturat facultății. În 1957, a fost numit director asociat al Departamentului de Guvernare și al Centrului pentru Afaceri Internaționale de la Harvard. A fost, de asemenea, consultant pentru mai multe agenții guvernamentale, inclusiv pentru Departamentul de Stat.
În 1968, Nixon l-a ales pe Kissinger pentru a fi consilierul său pe probleme de securitate națională. Iar în timpul celui de-al doilea mandat l-a numit secretar de stat. Kissinger a fost primul care a ocupat ambele roluri în același timp și și-a păstrat ambele titluri în administrația Ford după ce Nixon a demisionat.
Apropierea lui Kissinger de Uniunea Sovietică și de China este considerată pe scară largă ca fiind cea care a remodelat direcția Războiului Rece. El a negociat cu URSS discuțiile privind limitarea armelor strategice și Tratatul privind rachetele antibalistice. S-au redus astfel tensiunile dintre cele două superputeri nucleare. De asemenea, la începutul anilor 1970, a inițiat discuții pe canale secundare între SUA și China. Ceea ce a dus la stabilirea unor relații diplomatice oficiale și la vizita istorică a lui Nixon în China în 1972.
Diplomație și curaj
De asemenea, „diplomația de navetă” a contribuit la limitarea războiului arabo-israelian din 1973. Însă influența sa asupra altor conflicte de pe glob a fost una controversată. Kissinger a jucat un rol-cheie în bombardarea de către SUA a Cambodgiei în timpul războiului din Vietnam, care a ucis mii de civili și a contribuit la ascensiunea regimului genocidar al khmerilor roșii. Cu toate acestea, el a împărțit și Premiul Nobel pentru Pace în 1973 pentru implicarea sa în discuțiile menite să pună capăt războiului din Vietnam.
Kissinger și-a atras critici acerbe pentru alte poziții pe care le-a considerat a fi în interesul american. Inclusiv subminarea unui guvern ales democratic în Chile. Ceea ce a pus bazele unei lovituri de stat militare, și trimiterea de arme dictatorului pakistanez, al cărui regim a măcelărit locuitorii din ceea ce este acum Bangladesh.
În 1976, când liderii militari de dreapta au preluat puterea în Argentina, Kissinger le-a spus: „Dacă există lucruri care trebuie făcute, ar trebui să le faceți rapid”. Abuzurile privind drepturile omului au fost generalizate; zeci de mii de oameni au fost torturați, asasinați sau „dispăruți”.
Iubit de președinți
„Aceasta este o reflectare a ignoranței lor”, a declarat Kissinger pentru CBS News, ca răspuns la cei care îl considerau un criminal de război. „Nu a fost conceput în acest fel. Nu a fost condus în acest fel”. După ce a părăsit guvernul în 1977, Kissinger a rămas o prezență proeminentă în cercurile de politică externă timp de decenii. Chiar și la sfârșitul anilor 90, a continuat să se pronunțe în mod public asupra evenimentelor globale, să ofere consultanță pentru clienți de afaceri și să consilieze în mod privat președinții americani.
„Am avut onoarea de a putea face lucruri uneori mici, alteori mai importante, pentru 10 președinți, începând cu Kennedy”, a declarat Kissinger într-un interviu acordat în 2012 postului CBS News. „Am avut o relație foarte bună cu Bush. M-a invitat destul de des să vorbesc cu el”. Mai recent, el a împărtășit sfaturi de politică externă cu președintele Trump. Care a lăudat „talentul imens” al lui Kissinger la o întâlnire la Casa Albă în 2017.
Unul dintre cei mai buni
Dacă un președinte i-ar cere să vorbească cu Putin pe fondul războiului din Ucraina, Kissinger, în pragul vârstei de 100 de ani, a spus că „ar fi înclinat să o facă”. „În numele familiei noastre și al tuturor celor care au lucrat cu tatăl nostru și cu Dr. Henry A. Kissinger într-un parteneriat care a produs pace pentru națiunea noastră, ne exprimăm cele mai profunde condoleanțe pentru decesul unuia dintre cei mai pricepuți diplomați americani”, au declarat fiicele lui Nixon, Tricia Nixon și Julie Nixon Eisenhower, într-un comunicat.
Fostul președinte George W. Bush a declarat miercuri într-o declarație: „America a pierdut una dintre cele mai sigure și distincte voci în domeniul afacerilor externe”. „A lucrat în administrațiile a doi președinți și a sfătuit mulți alții”, a scris Bush. „Îi sunt recunoscător pentru acest serviciu și pentru sfaturi, dar cel mai mult îi sunt recunoscător pentru prietenia sa. Laura și cu mine îi vom simți lipsa înțelepciunii, farmecului și umorului său. Și vom fi întotdeauna recunoscători pentru contribuțiile lui Henry Kissinger”, citează CNBS.
