Viața în capitala Sudanului, Khartoum, și în multe alte părți ale țării, a luat o turnură bruscă și dramatică spre mai rău. bÎn centrul acestei situații se află doi generali: Abdel Fattah al-Burhan, liderul Forțelor Armate Sudaneze (SAF), și Mohamed Hamdan Dagalo, mai cunoscut sub numele de Hemedti, șeful forțelor paramilitare de sprijin rapid (RSF).
Cei doi agenerali u lucrat împreună și au dat o lovitură de stat împreună, iar acum, lupta lor pentru supremație sfâșie Sudanul. Relația dintre cei doi este veche. Amândoi au jucat roluri-cheie în contrainsurecția împotriva rebelilor Darfuri, în războiul civil din regiunea vestică a Sudanului, care a început în 2003.
Generalul Burhan a ajuns să controleze armata sudaneză în Darfur. Hemedti a fost comandantul uneia dintre numeroasele miliții arabe, cunoscute sub numele colectiv de Janjaweed, pe care guvernul le-a folosit pentru a înfrânge cu brutalitate grupurile de rebeli Darfuri, în mare parte non-arabe.
Conflictul din Darfur, un impas sângeros
Majak D’Agoot a fost director adjunct al Serviciilor Naționale de Informații și Securitate la acea vreme, înainte de a deveni ministru adjunct al apărării în Sudanul de Sud, când acesta s-a separat în 2011. El i-a întâlnit pe generalul Burhan și pe Hemedti în Darfur și a spus că au lucrat bine împreună. Dar a declarat pentru BBC că nu a văzut prea multe semne că vreunul dintre ei va ajunge în fruntea statului.
Hemedti era doar un lider de miliție „care juca un rol de contrainsurgență, ajutând armata”, în timp ce generalul Burhan era un soldat de carieră, deși „cu toate ambițiile corpului de ofițeri sudanezi, orice era posibil”. Armata a condus Sudanul în cea mai mare parte a istoriei sale post-independență.
Tacticile guvernului din Darfur, descrise cândva de expertul din Sudan, Alex de Waal ca fiind „contrainsurgență ieftină”, au folosit trupe regulate, miliții etnice și forțe aeriene pentru a lupta împotriva rebelilor, fără să țină cont de victimele civile. Darfur a fost descris ca fiind primul genocid al secolului XXI, Janjaweed fiind acuzat de purificare etnică și de utilizarea violurilor în masă ca armă de război.
Hemedti a devenit în cele din urmă comandantul a ceea ce ar putea fi descris ca o ramură a Janjaweed, conform RSF. Puterea lui Hemedti a crescut masiv odată ce a început să furnizeze trupe pentru a lupta pentru coaliția condusă de Arabia Saudită în Yemen.
Conducătorul militar de atunci al Sudanului, Omar al-Bashir, a ajuns să se bazeze pe Hemedti și pe RSF ca o contrapondere la forțele armate regulate, în speranța că va fi prea dificil pentru un singur grup armat să îl detoneze. În cele din urmă, după luni de proteste populare, generalii s-au unit pentru a-l răsturna pe Bashir, în aprilie 2019.
Mai târziu, în același an, au semnat un acord cu protestatarii pentru a forma un guvern condus de civili și supravegheat de Consiliul Suveran, un organism comun civil-militar, cu generalul Burhan în fruntea acestuia, iar Hemedti ca adjunct. Acesta a durat doi ani – până în octombrie 2021 – când militarii au lovit, preluând puterea pentru ei înșiși, cu generalul Burhan din nou în fruntea statului și Hemedti din nou adjunctul său.
Politica sudaneză, dominată de grupurile etnice
Siddig Tower Kafi a fost membru civil al Consiliului Suveran și, prin urmare, s-a întâlnit în mod regulat cu cei doi generali. El a declarat că nu a văzut niciun semn de dezacord până după lovitura de stat din 2021. Apoi, „generalul Burhan a început să îi readucă pe islamiști și pe membrii fostului regim în vechile lor poziții”, a declarat el pentru BBC.
„Devenea clar că planul generalului Burhan era de a readuce la putere vechiul regim al lui Omar al-Bashir”. Dl Siddig spune că acesta a fost momentul în care Hemedti a început să aibă îndoieli, deoarece simțea că acoliții lui Bashir nu au avut niciodată încredere deplină în el.
Politica sudaneză a fost întotdeauna dominată de o elită provenită în mare parte din grupurile etnice din jurul Khartoumului și al râului Nil. Hemedti provine din Darfur, iar elita sudaneză vorbește adesea despre el și despre soldații săi în termeni peiorativi, ca fiind „țărănoi” nepotriviți pentru a conduce statul.
În ultimii doi sau trei ani, el a încercat să se poziționeze ca o figură națională și chiar ca reprezentant al periferiilor marginalizate – încercând să încheie alianțe cu grupurile rebele din Darfur și Kordofanul de Sud, pe care anterior fusese însărcinat să le distrugă. De asemenea, a vorbit în mod regulat despre nevoia de democrație, în ciuda faptului că forțele sale au reprimat cu brutalitate protestele civile în trecut.
Tensiunile dintre armată și RSF au crescut pe măsură ce se apropia termenul limită pentru formarea unui guvern civil, concentrându-se pe chestiunea spinoasă a modului în care RSF ar trebui să fie reintegrate în forțele armate regulate. Apoi au început luptele, care au opus RSF și SAF, Hemedti și generalul Burhan, pentru controlul statului sudanez. Cel puțin într-un fel, Hemedti a călcat pe urmele șefilor SAF, cu care se luptă acum – în ultimii ani, el a construit un vast imperiu de afaceri, inclusiv interese în minele de aur și în multe alte sectoare.
Generalul Burhan și Hemedti s-au confruntat amândoi cu apeluri din partea liderilor civili și a victimelor conflictului din Darfur și din alte părți pentru a fi judecați pentru presupuse abuzuri. Miza este extrem de mare și există o mulțime de motive pentru ca acești foști aliați deveniți dușmani înrăiți să nu dea înapoi.
