Conflictul militar dintre Ucraina și Rusia nu pare a avea un sfârșit foarte apropiat. În acest sens, elitele de la Moscova sunt obligate să se gândească la următorul lor lider și la strategia pe care să o abordeze din punct de vedere politic, dar și economic. Pentru că sancțiunile venite în urma războiului au înrăutățit situația în Rusia, pe masa negocierilor se află în prezent atât un „nou Putin”, cât și un „anti-Putin”.
Președintele Vladimir Putin nu a obținut încă niciun rezultat favorabil pentru țara sa de pe urma conflictului militar iscat în Ucraina. Dacă ar fi obținut o victorie rapidă după ce și-a lansat „operațiunea specială”, el și-ar fi consolidat astfel poziția de conducător, dar, pe măsură ce conflictul se prelungește, viitorul politic al acestuia este unul din ce în ce mai incert, mai ales că Putin însuși nu demonstrează nicio intenție de a-și retrage trupele de pe teritoriul Ucrainei, scrie publicația The Moscow Times.
În acest context, elitele de la Moscova și potențialii succesori îi urmăresc fiecare mișcare militară, iar astfel, Putin ar urma să părăsească scena, în percepția persoanelor sus-puse din Rusia. Viziunea acestora din urmă asupra noii ere de pace va fi aceea de a nominaliza un succesor.
Cursa pentru Kremlin
Prin urmare, războiul actual din Europa a pus în mișcare o cursă a succesorilor. Un posibil candidat este acum fostul președinte, Dmitri Medvedev, care a fost deosebit de implicat în declarații. Politicile sale îmbină izolaționismul dur cu populismul, plasând cu fermitate vina pentru necazurile interne pe umerii dușmanilor externi.
Un alt politician care a intrat recent în atenția publicului este primul adjunct al șefului de cabinet și curator al blocului politic al Kremlinului, Serghei Kiriyenko. El a devenit unul dintre politicienii de cel mai înalt profil din noua eră, deși anterior, încă de când a devenit trimis prezidențial la începutul anilor 2000, nu a demonstrat niciodată vreo înclinație pentru faimă. Dar acum Kiriyenko s-a apucat să poarte kaki și să vorbească cu voce tare despre fasciști, naziști și despre misiunea unică a poporului rus.
Președintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, este un alt candidat de frunte în bătălia prezidențială. De când a fost transferat de la Kremlin (în calitate de prim adjunct al șefului de cabinet) la Duma de Stat, Volodin și-a intensificat profilul public, făcând numeroase declarații provocatoare. Acum își dublează eforturile, susținând interzicerea cuvintelor străine pe vitrinele magazinelor și cerând menținerea pedepsei cu moartea în Donețk și Lugansk.
O politică la polul opus
Alți birocrați influenți din Rusia aduc în discuție o strategie foarte diferită, alegând să se îndepărteze cât mai mult posibil de subiectul „operațiunii speciale”. Prim-ministrul Mihail Mișușin și primarul Moscovei, Serghei Sobyanin, ambii considerați drept pretendenți la succesiunea lui Putin înainte de război, au fost deosebit de tăcuți în privința conflictului militar din Ucraina. Sobyanin a respectat linia de conduită, dar încă nu a fost văzut în uniformă de armată și nici nu a făcut apel la zdrobirea nazismului. Între timp, Mișușin a evitat complet subiectul războiului.
Explicația rațională pentru tăcerea lor este că războiul reprezintă o chestiune temporară, iar relațiile cu Occidentul și chiar cu Ucraina vor trebui, la un moment dat și cumva, să fie restabilite. Când va veni acel moment, cei care nu au insultat „țările ostile” sau nu au participat direct la campania militară vor fi mai bine plasați pentru a face acest lucru.
Contradicția. Un „nou Putin” sau un „anti-Putin”?
Cele două strategii, zgomotul și tăcerea, reflectă abordările și ipotezele diferite ale celor care le folosesc. Unii operează pornind de la ideea că succesorul va fi ales de Putin însuși, așa că îi imită comportamentul în încercările lor de a-i câștiga favorurile, indicând că îi vor păstra cu loialitate moștenirea. „După Putin va fi Putin”, a spus odată Volodin.
Cei care rămân tăcuți mizează pe un scenariu de succesiune diferit, prin care noul lider este selectat de elite. În schimb, tehnocrații care sunt capabili să țină cont de interesele diferitelor grupuri vor deveni candidații principali. Un „nou Putin” ar putea începe o redistribuire a influenței și a proprietății, iar elitele nu prea au niciun interes în acest sens.
În orice scenariu posibil, se pare că există din ce în ce mai puțin loc pentru Putin pe scena politică a Rusiei, dar și a întregii planete.
