CNN: Cum se construiesc zgârie-norii. Arhitecții celor mai înalte clădiri din lume își împărtășesc secretele

Recordul mondial pentru cea mai înaltă clădire din lume este deținut de Burj Khalifa din Dubai, cu o înălțime de 828 de metri. Arhitectul clădirii unice în lume oferă un ghid de construcție pentru zgârie-nori și discută noile tendințe din lumea arhitecturii la nivel înalt.

Cea mai înaltă clădire din lume a setat un nou standard arhitectural. De mai bine de un deceniu, Burj Khalifa domnește peste orizontul Dubaiului și peste conștiința colectivă a arhitecturii. Nu doar că a doborât recordul; cu 62% mai înaltă decât predecesoarea sa, Taipei 101, ci a stabilit un nou trend. Moștenirea sa a fost remarcabilă – și remarcabil de utilă pentru cei care l-au proiectat.

Adrian Smith a conceput Burj Khalifa în calitate de arhitect la Skidmore, Owings and Merill (SOM), dar până la inaugurarea turnului, în 2010, a înființat o firmă proprie, Adrian Smith + Gordon Gill Architecture, alături de Gill și Robert Forest. Cunoscută sub numele de AS+GG, compania este specializată în proiectarea de zgârie-nori supertall și megatall- clădiri de cel puțin 300 de metri înălțime și, respectiv, 600 de metri.

Supertalls sunt încă relativ rare, cu doar 173 de clădiri finalizate în întreaga lume, iar megatalls sunt extrem de rare, cu doar trei clădiri în prezent, potrivit Council on Tall Buildings and Urban Habitat (CTBUH). Multe altele au fost abandonate în diferite stadii. Pentru oricine lucrează în acest domeniu, „nu ai multe exemple la care să te uiți”, a declarat Smith, într-un interviu video comun cu Gill și Forest, potrivit CNN.

„Experiența de învățare supremă este atunci când clădirea este finalizată”, a explicat el. „Orice altceva în afară de asta este doar birocrație”. Acesta este motivul pentru care zgârie-nori precum Burj Khalifa rămân atât de relevanți.

„Să te întorci și să vezi ceva ce a fost făcut acum 15 ani și să vezi cum rezistă la intemperii sau cum se comportă și să vorbești cu oamenii despre experiența lor sau despre modul în care funcționează clădirea este de neprețuit”, a adăugat Gill. „Nu există substitut pentru asta”.

În ultimii 15 ani, AS+GG a realizat un portofoliu de zgârie-nori care acoperă Asia, America de Nord, Europa și Orientul Mijlociu. Aceste proiecte au fost acum compilate într-o nouă carte intitulată „Supertall | Megatall: How High Can We Go?”

Volumul este conceput ca un ghid practic atât pentru studenți, cât și pentru arhitecții practicieni. Este plin de desene tehnice care explică inovațiile care stau la baza unor zgârie-nori precum Central Park Tower din New York (472 de metri), recent finalizat, și viitorul Chengdu Greenland Tower (468 de metri), din China, până la concepte care se întind la peste un kilometru înălțime. Este o arhitectură de ultimă oră, care trasează o cale spre ceea ce ar putea urma în viitor pentru zgârie-nori.

„Este surprinzător cât de puțini oameni de pe planetă știu de fapt cum va funcționa o clădire superînaltă”, a declarat Smith, care descrie subiectul ca fiind „mai mult sau mai puțin necunoscut”.

O idee extraordinară nu este niciodată irosită

Cel mai faimos proiect al AS+GG este Turnul Jeddah (cunoscut anterior sub numele de Turnul Regatului) din Arabia Saudită.

Înălțimea Turnului Jeddah este estimată la peste 1.000 de metri atunci când va fi finalizat, ceea ce ar face din el cea mai înaltă clădire din lume. Odată programată pentru finalizare în 2020, clădirea avea 58 de etaje în 2020, conform „Supertall | Megatall”, și s-a confruntat cu întârzieri.

Smith a declarat că constructorii au „protejat tot ceea ce trebuie să protejeze” și „clădirea nu se deteriorează”. Ca răspuns la întrebările privind reluarea acesteia, Gill a spus: „Niciodată să nu spui niciodată”.

Compania Economică Jeddah, responsabilă pentru viitorul Jeddah Economic City, în care se află turnul, nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la statutul clădirii până la ora publicării.

Una dintre cele mai lungi părți din carte este dedicată inovațiilor din cadrul proiectului turnului, de la testarea extinsă a vântului cu un model la scara 1:4.000, la strategiile de atenuare a radiației solare și până la un sistem de recuperare a condensatului care are capacitatea de a colecta anual 14 bazine olimpice de apă din clădire.

Dar „Supertall | Megatall” subliniază, de asemenea, faptul că sistemul structural al turnului Jeddah a fost construit pe baza celui al Burj Khalifa, cu un design în formă de Y, cu trei aripi, pentru o stabilitate maximă – văzut în proiecte anterioare, cum ar fi Turnul CN din Toronto, realizat de WZMH Architects. Smith a mai spus că Burj Khalifa și Turnul Jeddah au fost inspirate de zgârie-norii Friedrichstrasse, un proiect nefinalizat din anii 1920 al americanului de origine germană Ludwig Mies van der Rohe, complet vitrat.

Clădirea lui Mies este „un exemplu perfect de (proiect) care nu a fost realizat și care încă are valoare”, a declarat Gill. Acest lucru explică, probabil, de ce „Supertall | Megatall” conține, de asemenea, zgârie-nori AS+GG care nu au fost niciodată construiți.

Multe dintre acestea sunt din Dubai (de fapt, acesta are mai multe intrări decât orice alt oraș din carte). Fiind un oraș în creștere, cu ambiții înalte, emiratul a fost un loc de experimente pentru proiecte îndrăznețe în ultimele două decenii. Printre zgârie-norii propuși de AS+GG se numără Meraas Tower (526 m), Za’abeel Signature Tower I (598 m) și 1 Dubai Atrium City (1.000 m). Este un exercițiu productiv, să ne imaginăm cum ar arăta orizontul orașului cu adăugarea lor, dar, la fel ca Friedrichstrasse a lui der Rohe, absența lor nu a fost o pierdere totală.

„De aceea am vorbit despre acele proiecte care nu au fost realizate la timpul prezent (în carte)”, a declarat Foster. „Nu este un cimitir de idei dezafectate”.

„Tone” de lecții din aceste clădiri și-au găsit deja aplicarea în alte proiecte AS+GG, a spus Gill. De exemplu, dezvoltarea proiectării „orașului vertical” 1 Dubai, cu o înălțime de un kilometru, a determinat discuții despre sistemele mecanice, eficiența structurală, lifturi, siguranța la incendiu, aer și iluminat, printre alte subiecte, a spus Gill, „care și-au făcut loc într-un dialog mai larg în jurul înălțimii”.

În ultimele pagini ale cărții „Supertall | Megatall”, vedem evoluția celor trei turnuri interconectate din 1 Dubai într-un set de prototipuri de proiectare pentru zgârie-nori de 1,5 km înălțime care utilizează trei turnuri separate legate de o structură centrală pentru stabilitate.

„Nu cred că o idee grozavă se irosește niciodată”, a declarat Gill.

Proiectarea pentru orașele imergente

Pentru orașele care încearcă să își ridice profilul pe scena mondială, clădirile de mare înălțime pot ajuta la stabilirea unei reputații. „Aceste clădiri nu pot fi ascunse”, a declarat Forest. „Indiferent de proprietar, devine un simbol al locației sale.”

Ceea ce a funcționat pentru Dubai a devenit un model pentru Jeddah. Dar înălțimea nu este totul și nu este neapărat preocuparea principală a firmei (mandatul de a face din Burj Khalifa cea mai înaltă clădire din lume a venit de la clientul Emaar, a reamintit Smith).

Pentru AS+GG, înălțimea devine un punct de plecare pentru o serie de probleme care trebuie rezolvate; o scară care necesită și incubează inovația. Cartea sugerează că, clădirile foarte înalte pot actualiza ideile în materie de eficiență energetică, pot reduce amprenta de carbon și pot face legătura între mediul construit și lumea naturală prin intermediul designului biofilic. „Dispunem de o economie de scară care ne permite să introducem idei care vor deveni realitate”, spune Gill.

Turnul biofilic, un proiect nerealizat din 2012, destinat orașului Suzhou, China, conține multe abateri de la convenție, inclusiv o pădure verticală în spirală care se ridică la 119 etaje și umbrele solare inspirate de structura frunzelor și a fagurelui de miere. Dar inovația este adesea ascunsă de ochii publicului, a sugerat Gill.

„Uneori cred că oamenii se uită la clădiri și nu-și pot da seama la ce se uită”, a spus el. „Acest lucru se datorează faptului că adesea proiectăm din umbră… lucruri pe care oamenii nu le văd niciodată și cu care nu se implică niciodată. Dar acestea se află în știință și în proiectare. Și asta face ca aceste clădiri să fie pur și simplu mai bune.”

Cu „Supertall | Megatall”, invizibilul își găsește drumul spre lumina reflectoarelor. „Componenta educațională a acestei cărți nu trebuie ignorată”, a declarat Smith, care, la fel ca și partenerii săi, este fericit că proiectele AS+GG își vor găsi o a doua viață ca resursă a industriei. „În calitate de profesioniști, avem responsabilitatea de a ne împărtăși cunoștințele”, a spus Gill.