Infofinanciar > Lumea la zi > Comandantul suprem Valeri Zalujnîi. Omul din spatele succesului armatei ucrainene
Lumea la zi

Comandantul suprem Valeri Zalujnîi. Omul din spatele succesului armatei ucrainene

sursa foto Gwara Media
sursa foto Gwara Media

Militar de carieră, generalul Valeri Zalujnîi s-a confruntat cu mult timp în urmă cu trei întrebări: „Sunt pregătit să mor? Sunt pregătit să ucid? Sunt dispus să trimit oameni la moarte?”. Acum, comandantul suprem al Ucrainei într-un război cu o forță rusă mai mare și mai bine echipată decât a sa își pune o nouă întrebare: „Cum pot reduce pierderile de vieți omenești?” El își începe fiecare dimineață aflând câți soldați au fost uciși sau răniți în urma ordinelor sale cu o zi înainte. Uneori dă peste un contact în telefonul său mobil a unui soldat care a decedat. El refuză să le șteargă.

Zalujnîi a spus că își păstrează durerea pentru mai târziu. Plânsul de acum l-ar distrage de la activitatea sa importantă, în calitate de om în care ucrainenii au încredere că îi va menține în siguranță, iar partenerii occidentali au încredere în el cu miliarde de dolari în asistență pentru securitate. Amândoi se așteaptă ca el să recreeze succesul anterior al Ucrainei pe câmpul de luptă.

Generalul Valeriu Zaluzhni, comandant suprem al armatei 

Dar dacă ar fi fost doar la mâna lui Zalujnîi, nu așa ar fi făcut treaba. El ar lupta cu superioritatea aeriană. Ar riposta cu cel puțin tot atâtea obuze câte trag rușii asupra trupelor sale. Și ar avea rachete de croazieră care le-ar putea egala pe cele ale Moscovei. În schimb, avioanele de luptă moderne, cum ar fi F-16 de fabricație americană,  sunt așteptate pe câmpul de luptă abia anul viitor. Aprovizionarea cu muniție a Ucrainei este limitată, rușii trăgând adesea de trei ori mai mult într-o zi. Iar aliații occidentali, invocând temerile legate de escaladarea războiului cu Rusia, au pus o condiție pentru rachetele cu rază de acțiune mai lungă și în legătură cu alte materiale pe care le-au furnizat până acum: Acestea nu pot fi folosite pentru a lovi teritoriul rusesc.

Așa că, a spus Zalujnîi, el folosește arme fabricate în Ucraina pentru loviturile frecvente peste graniță, pe care Kievul nu le recunoaște niciodată oficial ca fiind ale sale. „Ca să-mi salvez poporul, de ce trebuie să cer permisiunea cuiva pentru ce să fac pe teritoriul inamic? Dintr-un motiv oarecare, trebuie să mă gândesc că nu am voie să fac nimic acolo. De ce? Pentru că (președintele rus Vladimir) Putin va … folosi arme nucleare? Copiilor care mor nu le pasă” a declarat recent Zalujnîi pentru The Washington Post într-un interviu. „Aceasta este problema noastră și depinde de noi să decidem cum să ucidem acest inamic. Este posibil și necesar să ucidem pe teritoriul său într-un război. Dacă partenerilor noștri le este frică să își folosească armele, vom ucide cu ale noastre. Dar numai atât cât este necesar” e explicat comandantul.

Provocările cu care se confruntă Zalujnîi și forțele sale sunt semnificative. Chiar și după ce a orchestrat o serie de fapte militare, o poziție defensivă care i-a forțat pe ruși să se retragă din jurul Kievului și contraofensive care au alungat trupele invadatoare din regiunea nord-estică Harkov și din capitala regională sudică Herson anul trecut, mari porțiuni din estul și sudul Ucrainei, aproximativ o cincime din țară, rămân ocupate. Desfășurarea unei contraofensive pentru a recupera acel teritoriu, a învinge Rusia și a minimiza pierderile Ucrainei necesită resurse care, potrivit lui Zalujnîi, îi lipsesc încă.  Oficialii occidentali au declarat că Ucraina are suficiente resurse pentru a reuși, dar Zalujnîi a criticat aspru omologii care au susținut că țara nu are nevoie de F-16. Propriile lor armate nu ar lupta niciodată în acest fel, a spus el în interviu.

Progresul contraofensivei

În ciuda criticilor potrivit cărora progresul contraofensivei a fost lent, Zalujnîi rămâne o figură populară, deși oarecum paradoxală, în Ucraina. El a încercat să fie un motor al schimbării în armată, eliminând moștenirile din epoca sovietică și transformând-o într-o forță mai occidentală, asemănătoare NATO. În afara câmpului de luptă, chipul zâmbitor al bărbatului de 50 de ani este pictat pe pereții din întreaga țară, împreună cu mâna sa în semn de pace. El are un plasture cu Baby Yoda pe vesta antiglonț și un plasture cu pisici din desene animate.

Cu șapte luni înainte ca coloanele de tancuri rusești să străbată granițele de nord, sud și est ale Ucrainei, Zalujnîi se gândea la o tranziție la viața civilă. Dar armata a fost tot ceea ce a cunoscut vreodată. Acesta s-a născut în timp ce tatăl său era staționat într-o garnizoană din nordul țării, iar mai târziu a urmat cursurile unei academii militare. Când președintele Volodimir Zelenski l-a sunat și i-a oferit lui Zalujnîi postul de conducere în forțele armate ucrainene, actualul comandant a renunțat rapid la ideea de a se retrage, conform The Washington Post .