Infofinanciar > Lumea la zi > Comisarul european pentru apărare. Postul care sună prestigios și pe care nu ți-l dorești cu adevărat
Lumea la zi

Comisarul european pentru apărare. Postul care sună prestigios și pe care nu ți-l dorești cu adevărat

nato-europa-uniunea-europeana-ue
Sursă foto: arhivă

Puterile militare ale blocului sunt atât de slabe încât este probabil ca numele mari dorească un post mai bun la Bruxelles decât cel de șef al apărării.

În contextul în care invazia Rusiei în Ucraina și necesitatea rearmării UE domină agenda. Acest nou rol propus în cadrul viitoarei Comisii pare să fie unul dintre cele mai importante din Bruxelles.

Om politic cu greutate

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat va crea acest portofoliu dacă va câștiga un al doilea mandat la conducerea executivului comunitar după alegerile de duminică. Ideea a stârnit entuziasm, existând chiar speculații că postul ar putea reveni unui om politic de greutate. Cum ar fi ministrul polonez de externe Radosław Sikorski.

Națiunile din Europa Centrală și de Est sugerează că cele care se află direct în vizorul Rusiei ar trebui să fie primele pe listă. „Are sens”, a declarat ministrul leton al Apărării, Andris Sprūds, afirmând că regiunea „oferă o mulțime de candidați excelenți”. Care au atât experiența de a fi în prima linie a unei „țări agresoare”, cât și relații bune cu Washingtonul.

„Coordonator industrial” este, într-adevăr, o nouă funcție foarte probabilă. Un comisar de planificare economică care va încerca să găsească eficiențe în producția de armament și în infrastructura militară din cele 27 de țări membre. Cu un rol potențial și în gestionarea programelor spațiale civile ale blocului.

„Nu cred că este prea rău să ne gândim la ceva similar cu ceea ce tocmai a făcut Rusia. Și-au schimbat ministrul apărării pentru a fi cineva din departamentul economic”, a declarat ministrul finlandez de externe Elina Valtonen. (Când a fost întrebată dacă ar fi ea însăși interesată de acest post, a fost timidă: „Nu dau nume aici”, a spus fostul bancher de investiții).

Diferența evidentă față de numirea lui Andrei Belousov este că, comisarul UE nu ar avea aceeași influență asupra bugetelor. Sau capacitatea de a adapta producția de armament direct la nevoile strategice, așa cum are un ministru rus al apărării.

Funcția de comisar pentru apărare

Alte nume vehiculate în cercurile diplomatice sunt premierul estonian Kaja Kallas, din partea liberalilor, și președintele român Klaus Iohannis, din partea Partidului Popular European (PPE). De centru-dreapta, care este, de asemenea, o variantă cu șanse mari de a deveni următorul secretar general al NATO. Ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis, tot din partea PPE, este de asemenea menționat uneori.

Cu toate acestea, în realitate, postul sar putea dovedi a fi doar o placă cu un nume. Fără un buget sau putere semnificativă: capitalele naționale, la urma urmei, își păstrează cu gelozie puterea în materie militară. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că un comisar pentru apărare este „de conceput”. Atâta timp cât accentul se pune pe coordonarea industrială.

Astfel, pentru un om cu greutate ca Sikorksi. Funcția de comisar pentru apărare ar putea fi un pas considerabil în jos de la cea de ministru de vârf. Într-o țară care se transformă rapid în superputerea militară convențională a UE.
Posturile de consilier UE de rang înalt, cum ar fi comisarul pentru comerț sau comisarul pentru concurență, au puterea de a negocia acorduri. Sau de a impune amenzi mari, ceea ce îi face foarte căutați și adesea mai puternici decât miniștrii naționali. Apărarea ar fi lipsită de acest lucru. Comisarul ar fi redus la coordonarea reuniunilor pe baza bunăvoinței diplomatice. Și ar putea fi ușor anulat de o țară cu o mare industrie militară, precum Franța.

Competențe oficiale în sectorul apărării

UE are unele competențe oficiale în sectorul apărării, dar acestea sunt extrem de modeste și adesea ignorate în mare măsură. De asemenea, acestea sunt repartizate în diferite departamente. Șefii UE din domeniul industriei, transporturilor și politicii externe având cu toții mici roluri.

„În prezent, există deja un comisar însărcinat cu apărarea”, a declarat Jean-Claude Piris, un fost înalt funcționar UE pensionat. Acesta a participat la negocierea unora dintre tratatele UE. Înaltul Reprezentant (șeful politicii externe) „este, de asemenea, vicepreședinte al Comisiei și prezidează Consiliul Afacerilor Externe și cel al Apărării.”

Piris a subliniat că tratatele i-au încredințat șefului Serviciului European de Acțiune Externă sarcina de a „conduce politica de securitate și apărare comună a UE”. În practică, asta nu înseamnă mare lucru.

Pe partea economică, comisarul pentru piața internă, Thierry Breton, are și el o coardă de apărare la arcul său. Fiind însărcinat cu încercarea de a coordona creșterea capacității de producție de armament a blocului.

Totuși, acest lucru nu a început prea bine. Europa suferind rușinea de a fi depășit masiv obiectivul de a livra 1 milion de obuze Ucrainei până în martie. Comisia își intensifică acum eforturile de creștere a producției și prezice la o distanță sigură. Că producția anuală ar trebui să ajungă la 2 milioane de obuze până în 2026.

Bruxelles-ul dirijează și alte dosare trecute cu vederea. Dosarul „mobilității militare” – asigurarea faptului că UE dispune de infrastructura necesară pentru a muta trupe și echipamente militare – este de competența lui Breton. Chiar și în cadrul acestuia, însă, o parte din sarcină – finanțarea proiectelor care sprijină sistemele de transport civil și militar – este gestionată în cooperare cu Adina Vălean, comisarul pentru transporturi.

Bugetul UE în domeniu a rămas mic

Chiar dacă von der Leyen adună toate aceste dosare sub un singur acoperiș ceea ce ar putea necesita o schimbare a tratatului. Dacă posturile din domeniul politicii externe și al industriei sunt reunite poziția nu este mai puțin mulțumitoare în ceea ce privește puterea.

Anunțul președintelui Comisiei privind numirea unui comisar pentru apărare „este pur PR și [este] o abordare prost finanțată”, s-a plâns un oficial UE.

Majoritatea țărilor se opun în mod principial renunțării sau punerii în comun a competențelor lor militare esențiale și adesea secrete, motiv pentru care bugetul UE în acest domeniu a rămas mic.

De exemplu, atunci când Comisia a prezentat o propunere legislativă pentru un Program european pentru industria de apărare (EDIP), acesta urma să primească doar 1,5 miliarde de euro de la bugetul UE pentru perioada 2025-2027. Prin comparație, bugetul de apărare al Franței este de 47,2 miliarde de euro; ajutorul militar german pentru Ucraina a atins 10 miliarde de euro.

Până în prezent, tratatele blocului au fost interpretate ca nepermițând ca bugetul UE să fie folosit pentru a cumpăra arme. Acesta este motivul pentru care țările sunt parțial rambursate pentru armele pe care le furnizează Ucrainei prin intermediul Facilității europene pentru pace. Un instrument în mâinile statelor membre care necesită unanimitate și care este în prezent blocat de un veto maghiar.

Polonia își consolidează dramatic armata

Luat în ansamblu, postul se va dovedi probabil mai degrabă o frustrare decât o pârghie de putere în centrul confruntării Europei cu Rusia.

În ceea ce privește posibila numire a lui Sikorski. Acesta s-ar confrunta și cu alte dificultăți, în timp ce multe ar putea depinde de relațiile cu Franța.

În timp ce Polonia își consolidează dramatic armata, Parisul subliniază că țările UE ar trebui să cumpere de la companii europene – iar Varșovia se întâmplă să fie unul dintre cei mai mari cumpărători de arme americane și se îndreaptă, de asemenea, către Coreea de Sud pentru aprovizionare. Acest lucru ar putea conta împotriva lui Sikorski.

Pe de altă parte, Parisul investește foarte mult în stimularea relațiilor bilaterale cu Varșovia prin intermediul Triunghiului de la Weimar, un format de dialog între Franța, Germania și Polonia care a fost recent modernizat.

Potrivit unui diplomat, pentru a păstra controlul asupra dosarului apărării. Parisul ar putea fi de acord cu un candidat grec sau cipriot pentru funcția de comisar european pentru apărare. Deoarece aceste țări sunt în linie dreaptă în ceea ce privește achizițiile în domeniul apărării. Atena cumpără avioane Rafale și fregate franceze și din cauza rivalității lor cu Turcia.

Așadar, ar fi mai bine ca Sikorski să rămână la Varșovia? Probabil că da. Singurul scenariu care ar putea juca în favoarea sa, au speculat unii diplomați, ar fi dacă von der Leyen din PPE nu ar reuși să câștige un al doilea mandat.

Dacă, în cadrul împărțirii ulterioare a posturilor, președinția Comisiei ar reveni unui alt partid, Sikorski din partea PPE ar putea avea o șansă de ai succeda lui Josep Borrell la șefia politicii externe.

Acest lucru i-ar oferi o scenă mai mare, cel puțin, potrivit politico.