Zona Dobrogei nu este cunoscută în țara noastră doar pentru sezonul estival din timpul verii, ci și pentru caracterul său multi-etnic. Dobrogea este un loc pe unde s-au perindat multe popoare care au lăsat diverse urme în spatele lor. Tocmai de aceea, este interesant acum să observăm acum , în Ziua de Crăciun, cum diverse tradiții din diverse culture fac casă bună împreună de dragul emoției.
În Dobrogea nu se obișnuiește să se împodobească casele și curtea cu beteală sau luminițe festive, în stilul celebru american, ci adesea se puteau observa drept podoabe prosoape viu colorate, o tradiție veche a satului dobrogean. Căci pe vremuri nu țăranii nu aveau veniturile necesare pentru a achiziționa brazi, globuri sau alte „brizbrizuri” care oricum se găseau cel mai adesea la oraș.
Prosoape tradiționale dobrogene, folosite pentru împodobit (sursă foto: discoverdobrogea.ro)
Dintr-un articol din anul anul 2019, de la cei de la Discover Dobrogea, aflăm de la muzeologul Ioana Tompe, de la Muzeul de Artă Populară Constanța, faptucl că: „Exista obiceiul pregătirii casei, iar în camera curată erau expuse cele mai frumoase obiecte de decor pe care le aveau gospodarii”. Aceasta expune felurile deosebite în care țăranii din această zonă aveau grijă de casele acestora în vremea Nașterii Domnului: „Pe colțul cu patul era așezată cea mai frumoasă scoarță și faimoasele țesături tradiționale dobrogene, realizate din borangic. Pe masă se întindea cea mai arătoasă față de masă din borangic. Acesta era țesută cu motivul viței de vie, care ține de cultul creștin sau cu motivul tradițional din Dobrogea, ruja sau trandafirul. Colțul cu icoana era și el împodobit, în special dacă se găsea o icoană reprezentând nașterea Mântuitorului Isus. Este acea icoană cu care vine și preotul satului să anunțe ajunul Crăciunului, în gospodăriile țărănești. Alături de icoană era etalat un ștergar din borangic.
Colindele dobrogene
Chiti-Mitii și Raza soarelui sunt colindele tradiționale în Dobrogea, iar acestea sunt atestate de peste 100 de ani în localitățile Rasova și Oltina, două cântece de sărbătoare care se mai cântă și astăzi. De asemenea, nu puteau lipsi binecunoscutele colinde de Ajun, „Florile dalbe” și „Steaua sus răsare”, pentru a vesti Nașterea Domnului.
Acum că le-am menționat, trebuie să amintim și întreg ritualul. În Dobrogea, cei mici cântă colinde pe la curțile oamenilor în dimineața de Ajun, pr 24 decembrie, iar flăcăii, băieții mai mari, le luau locul după-amiaza. Însă asta nu se făcea oricum, este o întreagă orchestrare în spate. Ne referim aici la faptul că, inițial, bătaia clopotului, fapt ce anunța sfârșitul slujbei de la biserică, era pe vremea aceea semnalul că tinerii pot vesti Nașterea Domnului, pentru că loalnicii se întorceau acasă.
„Alături de colindele cunoscute în toată țara, ”Astă seară-i seară mare” sau ”Deschide ușa creștine”, există și colinde la cerere, care se cântau pe plan local. Există foarte multe diferențe între zonele etnografice. Este vorba despre colinde specializate pe meserii sau pe poziții sociale”, mai spune muzeograful Ioana Tompe, citată de discoverdobrogea.ro.
Aveau dobrogenii brad?
„În mod tradițional, în casele dobrogene nu existau pomi de Crăciun. Asta și pentru că în zonă era foarte greu să găsești brazi și era și mai greu să îi cumperi din cele câteva târguri din mediul urban. Astfel, bradul de Crăciun a fost cunoscut mai mult în casele orășenilor și a avut o evoluție în timp. S-a pornit de la împodobirea lui cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase”, explică muzeograful referindu-se special la diferențele dintre țărani și orășeni și ceea ce-i diferenția în sărbătorirea Crăciunului.
„Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorurile din magazine, acele fermecătoare globuri de sticlă și așa au evoluat împodobirea brazilor”, a mai precizat Ioana Tompe.
