România este o țară în care 98% din populație se declară creștină, așa că obiceiurile de sărbători sunt numeroase. Desigur, ele se suprapun peste alte cutume și superstiții care se apropie de păgânism, dare le dau culoare iernii noastre, an de an.
De regulă, pentru popor, startul festivităților închinate Nașterii Domnului debutează cu ziua de Ignat, adică 20 decembrie, zi în care se sacrifice porcii, se fac pomeni și se cinstesc pahare cu vin. Asta se întâmplă și în Oltenia. Cam tot pe atunci debutează și sezonul colindelor, apare mersul cu capra, totul cu scopul de a aduce rodnicie recoltelor și bunăstare animalelor din ogradă.
Se spune că colindatul a fost lăsat de Dumnezeu pe Pământ special ca să ne mai scape de păcate, iar când acestea nu se vor mai auzi, vor ieși Diavolii pe pământ.
Legătura indisolubilă cu morții
În general, românii nu așteaptă vreo zi festivă creștinească pentru a face pomeni, dar, cu ocazia acestora, pomenile devin parcă obligatorii. Astfel, în Oltenia, în noaptea de 23 spre 24 decembrie, se face o masă pentru sufletele morților. Alimente sunt de post și preotul este chemat să le guste și să le binecuvânteze.
Tot în Oltenia, în ziua de Crăciun, femeile mai respectă un obicei foarte vechi: dimineaţa, ele pleacă la cimitir, unde dau cu tămâie mormintele, după care se întorc acasă şi scot colacii din cuptor. Pe fiecare colac sunt puse un ou şi o lumânare, iar apoi se dau de pomană prin vecini.
Mulțumiri și alungatul relelor
În Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică și un obicei asemănător nopții de Sf Andrei. Acesta se numește „scormonitul în foc”, și se parctică în ograda familiei, numai cu membrii familiei. Ei se adună în jurul unui foc și, pe rând, lovesc cu o nuia în jar.
Participanții rostesc în cor o poezie care sună mai degrabă a incantație: „Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul”.
Și plimbatul Pițărăilor este un obicei cu rădăcini precreștine, pe care îl regăsim mai cu seamă pe Valea Jiului. Piţărăii sunt bărbaţi sau băieţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime. Ceta pleacă apoi la colindat din casă-n casă. Ei alungă spiritele rele și mulțumesc cu dansul lor pentru roadele de peste an.
Colindătorii sunt răsplătiți cu covrigi, mere, nuci și turte specifice zonei numite „scutecele lui Hristos”. Desigur, se mai scapă și câ dar mai nou lumea oferă și bante o para.
Ce să nu faci de Crăciun
– În Ajun, nu se bea rachiu, țuică, tărie în general, care se consider a fi băutura Diavolului
– Nu se dă de nimic împrumut, dar nici nu se restuituie lucrurile împrumutate de la alții
– Nici în Oltenia, de Ajun, nu se aruncă gunoiul;
-Tot în Ajun, copii trebuie struniți bine căci nu e voie să te bați, nici măcar în glumă.
– De Sărbători, copiilor li se dă să mănânce bostan, ca să fie sănătoși tot anul.
