Creșterea economică a Chinei încetinește, în timp ce responsabilii politici încearcă să remedieze criza de pe piața imobiliară. Îngrijorările cresc în legătură cu faptul că a doua economie ca mărime din lume se apropie de un punct de criză.
Spre deosebire de consumatorii din Occident, chinezii au fost lăsați în mare parte să se descurce singuri în timpul pandemiei COVID-19. Explozia de cheltuieli la care se așteptau unii economiști după redeschiderea Chinei nu a mai avut loc.
Creșterea economică a Chinei încetinește
Cererea pentru exporturile chinezești s-a diminuat, deoarece principalii parteneri comerciali s-au confruntat cu creșterea costurilor de trai. 70% din averea gospodăriilor chineze este legată de imobiliare, iar o încetinire bruscă afectează întreaga economie, cu precedente în 2008-2009 și 2015. China a reînviat atunci încrederea prin stimularea șocantă a investițiilor în infrastructură și prin încurajarea speculațiilor pe piața imobiliară, printre alte măsuri.
Însă modernizările infrastructurii au creat prea multe datorii, iar bula imobiliară a explodat, ceea ce reprezintă astăzi riscuri pentru stabilitatea financiară. Având în vedere că investițiile chinezești în infrastructură și în sectorul imobiliar, alimentate de datorii, au ajuns la apogeu, iar exporturile încetinesc în concordanță cu economia mondială, China mai are o singură sursă de cerere pe care să o modifice: consumul gospodăriilor.
În acest sens, această încetinire este diferită. Revigorarea Chinei depinde de convingerea gospodăriilor să cheltuiască mai mult și să economisească mai puțin, astfel încât cererea de consum să compenseze slăbiciunile economice. Consumul gospodăriilor, ca procent din produsul intern brut (PIB), era printre cele mai scăzute din lume chiar și înainte de COVID, economiștii identificând acest lucru ca fiind un dezechilibru structural cheie într-o economie care se bazează prea mult pe investiții alimentate de datorii.
Economiștii dau vina pe cererea internă slabă pentru apetitul scăzut
Economiștii dau vina pe cererea internă slabă pentru apetitul scăzut pentru investiții în sectorul privat și pentru faptul că China a alunecat în deflație în luna iulie. Dacă va persista, deflația ar putea exacerba încetinirea economică și ar putea adânci problemele legate de datorie. Dezechilibrul dintre consum și investiții este mai profund decât cel al Japoniei înainte de a intra în ,,deceniul pierdut” de stagnare din anii 1990.
Datele slabe au generat preocupări că China ar putea avea dificultăți în atingerea obiectivului de creștere de 5% pentru 2023 fără măsuri guvernamentale suplimentare. Aproximativ 5% este încă o rată de creștere mult mai mare decât cea pe care o vor atinge multe alte economii majore, dar pentru una care investește aproximativ 40% din PIB-ul său în fiecare an, aproximativ de două ori mai mult decât Statele Unite, economiștii spun că rămâne o cifră dezamăgitoare.
Există, de asemenea, incertitudini cu privire la apetitul guvernului pentru stimulente fiscale de amploare, având în vedere nivelurile ridicate ale datoriei municipale. Stresul de pe piața imobiliară, care reprezintă aproximativ un sfert din activitatea economică, ridică și mai multe semne de îngrijorare cu privire la capacitatea factorilor de decizie de a opri scăderea creșterii economice.
Unii economiști avertizează că investitorii vor trebui să se obișnuiască cu o creștere mult mai mică. O minoritate dintre ei evocă chiar perspectiva unei stagnări asemănătoare celei din Japonia, conform reuters.com.
