În urma unei lovituri de stat, fosta colonie respinge influența franceză, în timp ce puteri precum Rusia și China se învârt acum în jurul Nigerului. Retragerea din imperiile care se prăbușesc se caracterizează inevitabil prin evenimente organizate în grabă. Civilii panicați se îndreaptă spre terminalele de aeroporturi, în speranța unui zbor de urgență pentru a ieși din haos. Aceasta a fost scena postcolonială din Niamey, capitala Nigerului, în această săptămână, când sute de cetățeni francezi s-au alăturat altor cetățeni ai UE în fuga din această națiune din Africa de Vest.
Haos în Africa
Secțiuni ale armatei au organizat o lovitură de stat împotriva lui Mohamed Bazoum, președintele ales în mod democratic al Nigerului, chiar înainte de 3 august, Ziua Națională a țării, când s-au împlinit 63 de ani de la obținerea independenței nominale față de Franța în 1960.
Mulțimile scandau „Jos Franța” în timp ce au luat ca țintă ambasada țării la sfârșitul săptămânii trecute, spărgând geamuri și dând foc zidurilor perimetrale.
Întrucât Bazoum, președintele Nigerului, a rămas în arest la domiciliu, aliații săi apropiați de la Paris s-au temut că siguranța occidentalilor nu mai poate fi garantată. Printr-o declarație bulversantă de la Palatul Élysée, s-a promis că Emmanuel Macron „nu va tolera niciun atac împotriva Franței și a intereselor sale”. Dacă cineva va fi rănit, represaliile vor veni „imediat și fără compromisuri”, a declarat Macron, sunând în fiecare centimetru ca un stăpân imperial care lansează un avertisment dur pentru băștinașii indisciplinați care provoacă probleme la mai mult de 3.000 de kilometri distanță.
Cum gestionează Franța situație
În ciuda iluziei retragerii complete, Franța are încă o garnizoană de 1.500 de soldați în Niger, împreună cu o bază aeriană care deservește avioane de luptă și drone de atac. Toate acestea ne reamintesc cu tărie că, în ciuda unei perioade lungi și sângeroase de decolonizare, Franța a păstrat un cvasi-imperiu în Africa pe furiș și că acesta este amenințat ca niciodată. Actuala criză din Niger poate fi astfel legată de fostele relații coloniale care sunt restructurate ca Françafrique – un formidabil neocolonial nexus în Africa subsahariană, care cuprinde legături și alianțe economice, politice, de securitate și culturale centrate pe limba și valorile franceze.
Charles de Gaulle, cel mai influent președinte postbelic al Franței, a sintetizat importanța sa prin următoarele cuvinte: „Puterea franceză în lume și puterea franceză în Africa erau legate în mod inextricabil și se confirmau reciproc”. În timp ce recunoșteau mișcările de autodeterminare, De Gaulle și liderii francezi care au urmat au dorit să își păstreze bazele militare strategice, precum și resursele energetice și acordurile comerciale favorabile, alături de controlul financiar.
Africa și lumea
Toți acești lideri au considerat Africa ca fiind o extensie Franței. Niger, de exemplu, este al șaptelea mare producător de uraniu din lume, iar Franța, care se bazează pe energia nucleară pentru aproximativ 70% din energia sa, este un importator cheie.
Consilierii militari și guvernamentali de la Paris au pătruns și în administrațiile nigeriene succesive, nu în ultimul rând în cea care tocmai a fost destituită. În mod esențial, franceza rămâne limba oficială pentru 25 de milioane de nigerieni, iar organizațiile culturale din cadrul grupului de națiuni ale Francofoniei, cele unite de limba lui Molière, abundă, notează Nabila Ramdani în articolul ei pentru The Guardian.
