Anul 2023 s-ar putea dovedi un an dramatic pentru Rusia și ar putea fi decisiv pentru menținerea lui Vladimir Putin la conducerea țării. Rezistența președintelui Federației Ruse va fi testată anul acesta de trei probleme interne importante, care au potențialul de a influența decisiv dezvoltarea țării pentru deceniile următoare.
În primul rând, Vladimir Putin va trebui să decidă dacă va candida pentru realegere în 2024. Constituția Rusiei a fost modificată în 2020 pentru a-i permite să rămână președinte până în 2036. Actualul președinte poate să numească un succesor, deși, pentru a lăsa suficient timp pentru campanie, ar trebui să facă acest lucru până la sfârșitul lunii decembrie 2023.
Deocamdată, nimeni nu știe cu siguranță care sunt planurile sale. Acest lucru este intenționat, deoarece Vladimir Putin preferă să își țină elitele în întuneric. În vara anului 2020, el a justificat modificările constituționale care au făcut posibilă prelungirea domniei sale ca o măsură de protecție împotriva tulburărilor din rândul elitelor, despre care a spus că „trebuie să muncească, nu să caute succesori”, se arată într-o analiză realizată de publicația Moscow Times.
Va rămâne Vladimir Putin la putere și după 2024?
În urma revizuirii constituției, atât administrația prezidențială, cât și elitele au operat pornind de la ipoteza că Putin se va menține la putere pe termen nelimitat. Astăzi, întrebarea cheie este cum au fost schimbate calculele sale de către război și, în special, de faptul că acesta nu a decurs conform planului.
Unii cred că, declanșând probleme și amenințări grave, războiul a întărit hotărârea lui Vladimir Putin de a rămâne la putere dincolo de 2024. Având în vedere disprețul său pentru „dezertorii politici” – cei care își părăsesc posturile în vremuri grele – este puțin probabil să devină unul dintre ei.
„Resetarea“, o soluție la războiul cu Ucraina
Alții sunt de părere că Putin nu numai că este deschis să renunțe la putere, dar ar putea considera că face acest lucru ca parte a unei soluții la războiul cu Ucraina. Chiar dacă acest lucru pare a fi o iluzie, o parte a elitei speră în mod clar că o astfel de resetare va fi suficientă pentru a pune capăt șirului recent de eșecuri ale Rusiei.
Cu toate acestea, ambele părți nu au certitudini cu privire la proiectele sale. În orice caz, Putin este renumit pentru faptul că îi place să ia decizii în ultima clipă, adesea pe baza unor factori situaționali și sfidând așteptările populare.
Problema 2024 a devenit, așadar, o sursă majoră de anxietate pentru elite. Ea va influența mai mult decât orice altă problemă evenimentele din 2023, în timp ce clasa politică va încerca să deslușească intențiile lui Putin și să planifice în jurul lor, cu gândul de a minimiza riscurile.
Elita rusă este divizată în două tabere
O a doua problemă, legată de aceasta, este schisma tot mai mare dintre cei din elite care sunt în favoarea escaladării războiului și cei care avertizează împotriva acestui lucru.
Această divizare a apărut după retragerea Rusiei din regiunea Harkov și renunțarea la orașul-cheie Kherson. A fost alimentată însă și de lovitura ucrainenilor de la Podul Crimeii, de referendumurile organizate cu privire la anexarea părților ocupate ale Ucrainei și de ambiguitatea ulterioară a autorităților cu privire la care sunt granițele oficiale ale Rusiei.
Tabăra pragmaticilor este alcătuită major din tehnocrați și din oficiali de rang mediu din armată și din serviciile de securitate. Aceștia sunt uniți de convingerea că războiul ar trebui să ia o pauză și să fie regândit și că țara ar trebui să opteze pentru o politică mai realistă, în conformitate cu capacitățile sale destul de limitate.
Tabăra adeversă, „Șoimii“, cer Rusiei nu doar să își dezlănțuie întreaga putere militară împotriva Ucrainei, ci și să își restructureze radical propriul sistem politic și economic. Acest ultim plan face din ei o facțiune revoluționară (deși pro-Putin, cel puțin deocamdată), al cărei scop este de a suplini un guvern pe care îl consideră în impas.
Pragmatici vs Șoimi
Lupta lor pentru supremație va fi una dintre elementele politice cheie ale anului 2023. Și depinde în mare măsură de evenimentele de pe câmpul de luptă: cu cât Rusia se comportă mai prost din punct de vedere militar, cu atât mai acerbă va fi lupta dintre pragmatici și Șoimi. Cel mai probabil, Kremlinul va considera că mecanismul său preferat pentru suprimarea disidenței – represiunea – se va dovedi nepotrivit dacă este folosit împotriva loialiștilor regimului.
Șoimii vor trece la ofensivă, vizând vârfurile militare și politicienii, așa cum a făcut deja Evgheni Prigojin, cunoscutul șef al grupului Wagner.
Între timp, pragmaticii vor aborda direcția conflictului încercând să reducă obiectivele de război ale Moscovei și să forțeze recunoașterea faptului că victoria este imposibilă. Mesajul lor va fi bine primit de elitele non-militare, care au fost luate prin surprindere de invazie și se tem de consecințele sale pe termen mediu.
Toate acestea lasă Rusia blocată între nebunia militară și o analiză atentă a unei posibile dezescaladări, iar Vladimir Putin se confruntă cu o alegere dificilă: între a se cufunda în obsesia sa quijotescă a înfrângerii decisive a Kievului și a se întoarce la masa negocierilor, cu Occidentul, dacă nu cu Ucraina.
Remanierea este aproape sigură
A treia problemă-cheie cu care se confruntă Rusia în 2023 se învârte în jurul schimbărilor de personal guvernamental, care sunt foarte probabile, chiar dacă este greu de prevăzut cine pe cine va înlocui.
Unul dintre motivele pentru care o remaniere este aproape sigură este cererea tot mai mare la vârf de dinamism și eficacitate. Înclinația lui Putin de a invita tehnocrați în guvern ar putea crește și mai mult, în condițiile în care figurile de rang înalt din cabinet, administrația prezidențială și structurile de putere, toate îmbătrânite și epuizate de război și de eșecurile militare, îl forțează pe Vladimir Putin să caute idei noi. Un alt aspect este reprezentat de viitoarea competiție prezidențială, având în vedere istoricul: remanierile au precedat toate alegerile prezidențiale din Rusia, cu excepția uneia.
O lungă acumulare de tensiuni în cadrul guvernului oferă un alt motiv pentru a ne aștepta la schimbări de personal. Ministrul apărării, Serghei Șoigu, și șeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, sunt acuzați de corupție în cadrul forțelor armate, în timp ce FSB a fost acuzat de eșecuri în domeniul informațiilor. Vicepreședintele Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, este văzut ca fiind total pierdut, iar primarul Moscovei, Serghei Sobianin, ca fiind prea apolitic, în timp ce guvernatorul băncii centrale, Elvira Nabiullina, este suspectat că se opune în secret războiului.
Un echilibru între stabilitate și reînnoire
Personajele de rang înalt ale guvernului sunt cu toții nemulțumiți unii de alții: o antipatie reciprocă care îi dă lui Vladimir Putin un motiv pentru a schimba lucrurile. Cu toate acestea, conservatorismul și aprehensiunea sa atunci când vine vorba de concedierea subalternilor îl vor determina probabil să încerce să găsească un echilibru între stabilitate și reînnoire.
Aceste evoluții vor fi profund influențate de evenimentele de pe câmpul de luptă. Dacă, așa cum a prezis Kievul, Rusia va încerca o ofensivă pe scară largă în februarie sau martie, aceasta se va confrunta probabil cu o rezistență ucraineană semnificativă. În caz contrar, Moscova va continua să sugrume încet Ucraina cu atacuri asupra infrastructurii sale, la care Kievul va răspunde cu atacuri de diversiune pe teritoriul rusesc.
Viața politică rusă va rămâne sub influența atmosferei sumbre și opresive a războiului, lăsând elitele și mai neliniștite și mai temătoare față de viitor.
Potrivit analizei realizate de revista Moscow Times, secretismul cronic al lui Vladimir Putin și refuzul de a da explicații nimănui nu vor ajuta cu nimic situația. Represiunea va crește, fără îndoială, cu orice disidență incriminată, cu elemente ale unei ideologii de stat introduse și cu noi pretexte găsite pentru pedepse cu închisoarea și mai lungi.
În 2023, războiul deja istoric al Rusiei cu Ucraina își va arăta întregul potențial de transformare, schimbând în cele din urmă Rusia din interior și punând la grea încercare capacitatea liderilor săi de a ține situația sub control și de a planifica deciziile pe care le iau.
