Irlanda a câștigat zeci de miliarde de dolari datorită politicilor sale relaxate de taxare. Cele mai mari companii de tehnologie de pe glob își au sediile centrale europene stabilite în Irlanda, iar țara a câștigat mult de pe urma succesului lor. Dar ce s-ar întâmpla dacă toate companiile ar pleca, se întreabă John Naughton, profesor universitar, într-un articol publicat de The Guardian.
În 1958, un tânăr funcționar irlandez pe nume Kenneth Whitaker și-a surprins șefii politici din Dublin cu un document de 250 de pagini la care el și unii dintre colegii săi din departamentul de finanțe lucrau în secret de luni de zile. Titlul său, „Dezvoltare economică„, era poate înșelător de fad, dar mesajul său era extrem de clar. Țara era un dezastru economic și, dacă nu se luau măsuri radicale, însăși existența sa ca stat viabil era pusă sub semnul întrebării.
După cum spunea scriitorul Fintan O’Toole în cartea sa de memorii, Irlanda anilor ’50 era, în esență, „o vastă fermă de vite cu câteva orașe și o mulțime de mici orașe de provincie atașate”. Această fermă avea două exporturi principale: vite vii și produse din carne de vită, majoritatea destinate pieței britanice, și tineri, care emigrau cu miile în fiecare an, deoarece acasă nu existau mijloace de trai sau perspective de viață satisfăcătoare.
Primii pași către expansiunea economică
În iulie 1958, guvernul irlandez a acceptat analiza lui Whitaker și l-a însărcinat să elaboreze un program de expansiune economică, ceea ce a și făcut. O frază cheie din documentul rezultat a fost că „disponibilitatea de a primi capital străin este o completare necesară pentru a asigura participarea străină la dezvoltarea industrială”. Într-unul dintre acele miracole ocazionale care sunt balamalele istoriei, această idee radicală a scăpat atenției reacționarilor țării și a devenit politică guvernamentală. Iar un organism guvernamental numit Autoritatea pentru Dezvoltare Industrială (IDA), cu un personal format din tehnocrați zeloși, a pornit să o transforme în realitate.
Și, Doamne, au reușit. Poate că Irlanda încă exportă vite și produse lactate, dar multinaționalele străine reprezintă acum 10,2% din locurile de muncă și 66% din exporturile țării. La început, cei care au venit erau firme continentale, cum ar fi constructorul de macarale Liebherr, mari companii farmaceutice precum Pfizer și producători de computere precum Apple și defuncta DEC (Digital Equipment Corporation), dar, în timp util, printre cei care au venit să își stabilească sediile europene la Dublin s-au numărat și mulți dintre cei din Silicon Valley. O căutare rapidă relevă 19 mari companii, printre care Google, Facebook, Airbnb, PayPal, Twitter, Microsoft, eBay, LinkedIn, Squarespace, IBM, Seagate, Adobe, Dell, Oracle… Lista poate continua.
O țară care ține cu corporațiile!
De ce sunt aceste întreprinderi atât de dornice să se afle pe malurile Liffey? Deși deseori se vorbește despre forța de muncă tânără, educată și vorbitoare de limba engleză a Irlandei, există trei motive principale. Irlanda face parte din UE, agențiile sale guvernamentale s-au dat peste cap pentru a le face viața mai ușoară, iar regimul fiscal este, er, favorabil. Atât de favorabil, de fapt, încât atunci când, în 2016, Comisia Europeană a hotărât că Apple ar trebui să plătească guvernului irlandez 13 miliarde de euro reprezentând impozite neplătite, deoarece „Irlanda a acordat beneficii fiscale ilegale companiei Apple”, nu numai că Apple a făcut apel împotriva hotărârii, dar și guvernul Irlandei! (Apelul a avut succes).
Până în prezent, realizarea viziunii lui Whitaker privind dezvoltarea țării sale părea un rezultat avantajos pentru ambele părți. Aceasta explică de ce guvernul republicii are în prezent bani care îi ies pe urechi, până în punctul în care ministrul de finanțe, Paschal Donohoe, a trebuit să avertizeze că încasările mari din impozitul pe profit creează o imagine artificial de pozitivă a finanțelor publice. Impozitul pe profit a generat 16,6 miliarde de euro în cele 10 luni până la sfârșitul lunii octombrie, ceea ce reprezintă o creștere de 69% față de aceeași perioadă a anului trecut. Iar Donohoe aude previziuni potrivit cărora veniturile fiscale totale pentru anul în curs ar putea ajunge la 80 de miliarde de euro. Niciun alt guvern european nu se află într-o situație fiscală atât de bună.
Ce se întâmplă cu Irlanda în următoarea criză economică
Trei dolari pentru toți? Nu chiar. Acest torent de venituri fiscale se datorează faptului că marile corporații – în special companiile de tehnologie – au prosperat foarte mult în timpul pandemiei. Dar se anunță o încetinire a activității pentru toată lumea (cu excepția, poate, a companiilor energetice). Cea mai mare îngrijorare, însă, este ceea ce această ultimă manifestare a norocului irlandezilor dezvăluie dependența statului de prosperitatea acelor nou-veniți. Pentru că se pare, spune O’Toole, că „10% din toate veniturile fiscale din Irlanda provin acum de la doar 10 corporații americane”, identificate de unul dintre colegii săi de la Irish Times ca fiind probabil Apple, Microsoft, Google, Pfizer, Merck, Johnson & Johnson, Facebook, Intel, Medtronic și Coca-Cola. Cinci dintre acestea sunt giganți din domeniul tehnologiei.
Doar pentru a sublinia acest aspect, în timp ce Donohoe se apuca să își numere miliardele, a venit vestea că mai mulți dintre giganții menționați mai sus își reduc personalul. De exemplu, biroul Twitter din Dublin a fost închis brusc săptămâna trecută, iar IDA a informat guvernul cu privire la „riscul pentru locurile de muncă din sectorul tehnologic irlandez ca urmare a mutării Twitter”. Și există semne că Meta este pe cale să concedieze aproximativ 350 de persoane.
Și care este morala? Dacă sunteți suficient de norocoși să primiți ouă de aur, nu le puneți pe toate în același coș.
