Numită cel mai des Shell, colosul Royal Dutch Shell Plc este una dintre companiile „Big Oil” (petrol și gaze), cea de-a cincea cea mai mare companie din lume și cea mai mare cu sediul în Europa. Ca să vă faceți o idee asupra dimensiunii afacerii sale, Shell a realizat, în 2013, o cifră de afaceri de 459,59 miliarde de dolari și un profit de 16,37 miliarde USD.
Actualul Royal Dutch Shell Group a fost creat în februarie 1907 prin fuziunea a două companii rivale – Royal Dutch Petroleum Company și „Shell” Transport and Trading Company Ltd, din Regatul Unit.
Primii pași
Aceasta a fost o mișcare determinată în mare măsură de nevoia de a concura la nivel global cu Standard Oil. Din fuziune a rezultat o companie din care 60 la sută aparținea segmentului olandez și 40 la sută le-a revenit britanicilor.
Istoria Shell însă începe mai demult. Royal Dutch Petroleum Company a fost o companie olandeză fondată în 1890 de Jean Baptiste August Kessler, împreună cu Henri Deterding, atunci când regele William al III-lea al Țărilor de Jos a acordat o ”binecuvântare” regală unei mici companii de explorare și producție petrolieră cunoscută sub numele de „Compania Regală Olandeză pentru funcționarea puțurilor de petrol în Indiile de Est Olandeze”. Pe de altă parte, compania de transport și comerț „Shell” (ghilimelele făceau parte din denumirea legală) a fost o companie britanică fondată în 1897 de Marcus Samuel, primul viconte Bearsted, și de fratele său Samuel. Totul a plecat de la tatăl lor ce deținea o companie în Houndsditch, Londra, pe care a extins-o, în 1833, pentru a importa și vinde scoici, de unde a venit și numele companiei din 1897. La început, din aceste două firme, s-a format o companie britanică, numită Anglo-Saxon Petroleum Company, cu sediul la Londra, pentru a dirija transportul și depozitarea produselor.
Secolul conflagrațiilor mondiale
În timpul Primului Război Mondial, Shell a fost principalul furnizor de combustibil al Forței Expediționare Britanice. De asemenea, a fost singurul furnizor de combustibil pentru flota militară de aviație a englezilor și a livrat 80% din totalul țițeiului prelucrat armatei britanice. Dar, invazia germană în România (1916) a dus la pierderea a 17% din producția mondială a grupului.
În 1919, Shell a preluat controlul companiei mexicane Eagle Petroleum și, în 1921, a format Shell-Mex Limited, care a comercializat produse sub mărcile „Shell” și „Eagle” în Regatul Unit. În 1929, a fost fondată Shell Chemicals, o divizie mai aparte a grupului. Până la sfârșitul anilor 1920, Shell era cea mai importantă companie petrolieră din lume, producând 11% din totalul extracțiilor de țiței.
În 1932, parțial ca răspuns la condițiile economice dificile ale vremurilor, Shell-Mex și-a fuzionat operațiunile de marketing din Marea Britanie cu cele ale British Petroleum pentru a crea Shell-Mex și BP, o companie care a funcționat până când mărcile s-au separat, în 1975. Totodată, trebuie spus și că Royal Dutch Company s-a clasat pe locul 79 printre corporațiile din Statele Unite în ceea ce privește valoarea contractelor cu autoritățile militare, în cel de-al doilea război mondial.
În anii 1930, bunurile mexicane ale Shell au fost confiscate de guvernul local, și, după invadarea Țărilor de Jos de către Germania, în 1939, sediul central al companiei olandeze a fost mutat la Curacao.
În 1952, Shell a fost prima companie care a cumpărat și a folosit un computer în Olanda. Calculatorul, un Ferranti Mark 1, a fost asamblat și folosit la laboratorul Shell din Amsterdam. În 1970, Shell a achiziționat și compania minieră Billiton, pe care a vândut-o ulterior, în 1994.
În zilele noastre
În noiembrie 2004, în urma unei perioade de tulburări cauzate de faptul că Shell și-a supraevaluat rezervele de petrol, a fost anunțat faptul că Grupul va trece la o structură de capital unică, creând o nouă companie-mamă care va fi numită Royal Dutch Shell plc. cu listarea sa principală la Bursa de Valori din Londra și cu o listare secundară la Bursa de Valori din Amsterdam. Sediul și reședința fiscală au fost instalate la Haga, iar sediul social la Londra. Unificarea a fost finalizată la 20 iulie 2005. Acțiunile companiei au fost emise cu un avantaj de 60/40 pentru acționarii olandezi, în conformitate cu proprietatea inițială a grupului Shell.
Irak, Brazilia, SUA
În cadrul licitației pentru contractele de servicii petroliere postrăzboi din Irak din 2009, unui consorțiu condus de Shell (45%) și care includea și compania Petronas (30%) i s-a atribuit un contract de extracție și prelucare pentru „zona Majnoon” din sudul Irakului, care era estimată la aproximativ 12,6 miliarde de barili de petrol. De asemenea, contractul de exploatare al „West Qurna 1 field”, din același Irak, a fost atribuit unui consorțiu condus de ExxonMobil (60%), dar unde avea și Shell 15%.
În februarie 2010, Shell și compania braziliană Cosan au format un joint-venture (50:50) numit Raízen, care cuprinde toate activitățile braziliene de etanol, generare de energie, distribuție de combustibil și zahăr ale lui Cosan, precum și toate activitățile de distribuție de combustibil ș din Brazilia. În martie 2010, Shell a anunțat vânzarea unora dintre activele sale, inclusiv afacerea cu gaze petroliere lichide (GPL), pentru a acoperi costul unui program de cheltuieli de 28 de miliarde de dolari.
În iunie 2010, Royal Dutch Shell a fost de acord să achiziționeze toată afacerea East Resources pentru o sumă de 4,7 miliarde de dolari. Tranzacția a inclus și zăcămintele de gaze ale East Resources.
Pe parcursul anului 2013, corporația a început vânzarea activelor sale de gaze de șist din SUA și a anulat un proiect de exploatare a gazelor prin cracare de 20 de miliarde de dolari, care urma să se desfășoare în statul american Louisiana.
Performanța generală a corporației în 2013 a fost cu 38% mai mică decât în 2012, ceea ce a dus la scăderea valorii acțiunilor Shell cu 3%. După vânzarea majorității activelor sale australiene, în februarie 2014, corporația scoatea la vânzare alte active, în valoare de 15 miliarde USD în Australia, Brazilia și Italia.
Radiografia unui colos
Royal Dutch Shell Plc operează următoarele segmente: Upstream, Downstream și Corporate. Segmentul Upstream explorează și extrage țiței și gaze naturale, descoperă noi zăcăminte, produce petrol și gaze, extrage nisipuri petroliere, extrage bitum, lichefiază gazul prin răcire (GNL), regazifică GNL și transformă gazul în produse lichide, dar compania are și un puternic segment care se ocupă de energia eoliană. Segmentul Downstream include rafinarea petrolului în combustibili și lubrifianți, producția petrochimică, dezvoltarea biocombustibililor, comerțul, gestionarea emisiilor de dioxid de carbon, vânzările de la întreprindere la întreprindere și noi afaceri cu energii alternative. Segmentul Corporate acoperă activitățile neoperaționale care sprijină Shell, care include organizarea trezoreriei Shell, operează tot ce se întâmplă la sediul, dar și relația cu companiile de asigurări.
