Crăciunul în perioada comunistă era o sărbătoare diferită față de cea tradițională. Regimul impunea restricții asupra obiceiurilor religioase, iar Moș Crăciun a fost înlocuit cu Moș Gerilă, o figură creată pentru a promova ideologia regimului.
Mesele de Crăciun erau modeste, din cauza penuriei de alimente, iar darurile erau adesea puține și simbolice. În ciuda acestora, oamenii păstrau tradițiile în familie, iar bradul de Crăciun rămânea un element central al sărbătorii. Totuși, atmosfera era marcată de cenzură și supraveghere, iar activitățile religioase erau limitate sau interzise.
Alina Pavelescu, istoric Arhivele Naționale: „Moș Gerilă e de fapt un sindicalist, se sindicalizează și aduce daruri în cadru organizat membrilor de sindicat.”
Pe 25 decembrie 1947, pe prima pagină a ziarului Națiunea, a apărut imaginea unui personaj care dorea a fi Moș Crăciun. Noul Moș era mult prea tânăr, proletar, zâmbitor, pregătit să se dedice Partidului Comunist, prin muncă. Imaginea era însoțită și de un text: „începând din acest an, Crăciunul nu va mai fi ca înainte, iar acest lucru este știut de toți cei care se călăuzezc după steaua de pe marele cer al Moscovei”.
Crăciunul și Moș Gerilă
Alina Pavelescu, istoric Arhivele Naționale: „Ține cumva de trecerea vizibilă între simbolistica religioasă și simbolistica religiei politice, care era până la urmă Comunismul, în unele situații, în anii ’50, mai ales când influența sovietică este foarte directă și puternică în România, Steaua Magilor este înlocuită de steaua de pe turnul Kremlinului, care apare în felicitările de Anul Nou, evocând în mintea oamenilor fix ceea ce ei aveau deja familiar în minte, atunci când se gândeau la Crăciun. Steaua care-i călăuzește pe magi iată că devine steaua de la Kremlin, care-i călăuzește pe oameni către noua fericire pământească promisă de Comunism.”
În România, modelul lui Moș Gerilă sovietic nu a fost împrumutat în totalitate. În cultura rusă, la împărțirea darurilor, acesta era însoțit și de Zâna Fulg de Nea, Snegurocika. La români, Moșul era mai degrabă un personaj singuratic, dar felul în care era reprezentat în imaginile vremii trăda filiera sa sovietică.
Potrivit Euronews, pe felicitările sau în articolele de presă, cuvântul Crăciun nu apărea. Pomul de Crăciun era pom de iarnă, iar sărbătoarea Crăciunului era sărbătoarea de iarnă.
Alina Pavelescu, istoric Arhivele Naționale: „Realismul socialist, curentul artistic era în floare, în anii ’50, și asta se vede în iconografia noii sărbători, se vede în iconografia felicitărilor, care se numeau tot așa, „felicitările pentru sărbătorile de iarnă”. Termenul ăsta de „sărbătorile de iarnă” înlocuiește termenul de Crăciun și Anul Nou și, de fapt, principala sărbătoare din spațiul public devine Anul Nou, care era și zi liberă și care, de asemenea, se sărbătorea în mod oficial, inclusiv oficialitățile Partidului Comunist și Ceaușescu, de la el avem cea mai bogată iconografie, cele mai multe fotografii legate de modul în care își primea colindătorii la Comitetul Central al Partidului, împreună cu membrii biroului politic și cu soția lui, Elena Ceaușescu.”
