Colindul de Crăciun este una dintre tradițiile românești care este asociată cu perioada sărbătorilor de iarnă. În Ajunul Crăciunului, în Muntenia, grupurile de colindători cântă „Bună dimineața lui Moș Crăciun” în timp ce vizitează casele. În această regiune, tradițiile și obiceiurile de Crăciun, chiar dacă seamănă cu cele din restul țării, au farmecul lor aparte.
La finalul colindului, grupurile de colindători primesc diferite lucruri, de la bani la prăjituri, însă, recompensa bănească este cea mai populară. Pe vremuri răsplata consta în covrigi, mere, nuci și cozonac. O tradiție practicată în Muntenia este spălatul pe față în dimineața de Ajun cu apa în care a stat o monedă, în acest mod, vom fi curați precum argintul.
Tot de Ajun, dar noaptea, oamenii trebuie să aprindă o lumânare lângă icoana lui Iisus Hristos, iar în acest fel norcul va intra în casa luminată.
Nu doar cei mici merg la colindat
Cu o noapte înainte de Ajun, tinerii din Muntenia se adună la o casă, aduc lăutari sau cântă la fluier, apoi petrec până la miezul nopții înainte de a pleca spre centrul satului și de a cânta „Bună dimineața la Moș-Ajun!”. Cel colindat, gazda, le oferă acestora diverse bucate și cinstesc un pahar cu vin. Dimineața și ziua este rândul copiilor să colinde satul.
De asemenea, copiii din anumite zone ale Olteniei confecționează un steag dintr-un băț înalt cu două sau trei basmale, fiecare conținând câte o monedă de argint, busuioc și tămâie, ca o reprezentare a darurilor pe care magii le-au adus la ieslea în care s-a născut Mântuitorul. Preotul local vizitează casele credincioșilor cu o icoană reprezentând nașterea lui Iisus Hristos în zilele premergătoare Ajunului Crăciunului, însoțit de cântăreți bisericești.
Nimeni nu are voie să petreacă Ajunul Crăciunului în grajdul vacilor, dormind pe fân sau paie, pentru că în acea noapte boii vorbesc despre Domnul Hristos care s-a născut printre ei în iesle și pe care l-au încălzit cu suflarea lor. Se spune că, în alte regiuni, și alte vite pot comunica, furnizând informații precum locațiile comorilor îngropate pe pământ. Cu toate acestea, nu este recomandabil ca oamenii să asculte aceste animale, deoarece, dacă o fac, ar putea fi puși în pericol.
Legătura dintre lumea noastră și cea de dincolo
Bețele de nuc cu scoarța scoasă, cunoscute sub numele de „colindele”, sunt confecționate și tăiate înainte de Ajunul Crăciunului, lăsate să se usuce până în seara de Ajun și apoi împodobite prin afumare cu romburi alternând alb și negru. Ele reprezintă contrastul dintre viață și moarte, dintre lumină și întuneric.
Gospodina pregătește atâția colaci și aprinde atâtea lumânări câte „colinde” are seara. Tinerii așează „colindele” în morminte în dimineața de Ajun, ca o punte între „lumea cu dor” și „lumea fără dor”. Membrul cel mai în vârstă al familiei adună o colivă, o lumânare, un „colind”, zahăr, bunătăți și nuci și împarte pomană membrilor familiei, menționând în același timp pe fiecare dintre strămoșii lor care a plecat să fie cu Domnul. Copiii mai mici merg apoi la colindat, în timp ce cei mai mari merg la biserică.
Umblatul cu steaua, o tradiție vie
Mersul cu Steaua se numără printre cele mai cunoscute tradiții de colindat pentru publicul tânăr. Această tradiție comemorează momentul în care steaua care i-a condus pe magi la nașterea lui Iisus a apărut pentru prima dată pe cer. „Steaua sus răsare”, „Trei păstori se întâlniră”, ”O, ce veste minunată” și „În orașul lui Viflaim” se numără printre cele mai cunoscute cântece cu stea. Spre deosebire de colinde, care sunt transmise pe cale orală de la o generație la alta, cartea lui Anton Pann, care a fost publicată în mai multe ediții, conținea cântecele de stea.
Brezaia, capra de Crăciun din Muntenia
O tradiție de Crăciun care durează adesea de la Crăciun până la Anul Nou este mersul cu capra. În Muntenia și Oltenia, această practică este cunoscută sub numele de brezaia.
Dansul caprei, care sare, se învârte și se înclină în timp ce clănțăne ritmic din fălcile sale de lemn, este susținut de o trupă zgomotoasă de toboșari. Coregrafia și costumele din această producție sunt deosebite.
Cercetătorii cred că ritualurile religioase străvechi, care onorau renașterea zeităților, sunt cele care au dus la apariția dansului caprei.
În fiecare casă, în Ajunul Crăciunului, se cântă colindul de la ușă sau de la fereastră ca și cântec de deschidere. Acest cântec evocă trezirea rituală a gazdelor, pentru a întâmpina colindătorii care îi informează despre nașterea lui Hristos.
Superstiții de Crăciun în Muntenia
Se crede că dacă săriți peste mese în Ajunul Crăciunului vă va aduce noroc în noul an. În Ajunul Crăciunului nu sunt permise certurile, bătăile sau loviturile cu pumnul, deoarece cel care lovește va primi în schimb același număr de lovituri.
Există o superstiție conform căreia nu se poate consuma rachiu în Ajunul Crăciunului. Se crede că diavolul își va bate joc de oricine va bea rachiu pe 24 decembrie.
În Ajunul Crăciunului, evitați să măturați casa, deoarece acest lucru va alunga tot norocul. Returnarea tuturor obiectelor care au fost împrumutate pe parcursul anului este un alt obicei.
Potrivit unei credințe, dacă un bărbat intră primul în casă în Ajunul și în ziua de Crăciun, familia ar primi noroc pentru tot anul care urmează.
Aruncarea grâului sau a porumbului către colindători este o tradiție întâlnită mai ales în zonele rurale.
