Amplasată chiar în centrul Bulgariei, Valea Trandafirilor se prezintă cu mândrie ca un loc predilect pentru producția mondială de esențe de parfum. Dar, undeva în spatele cărții poștale ilustrate, realitatea economiei locale i-a adus o cu totul altă poreclă, inspirată de celebra trupă americană de hard-rock: „Guns N’Roses”, scrie cunoscuta publicație Le Monde.
La Kazanlâk, „capitala” acestei văi și oraș tipic post-comunist, cu blocuri cenușii, nu durează mult să realizezi că cei cincizeci de mii de locuitori trăiesc mai mult din „tunuri”, armele produse la Arsenal, gigantica fabrică care ocupă zeci de hectare la periferie, decât din „trandafiri”, care încă nu și-au arătat mugurii în această primăvară timpurie.
În fața porticului gigantic în stil sovietic al fabricii Arsenal, parcarea este plină cu mașini ale lucrătorilor din regiune. Fabrica funcționează ca niciodată de la sfârșitul comunismului. Pe site sunt postate sute de oferte de locuri de muncă, iar în interiorul complexului, unde accesul rămâne interzis presei, un șantier de extindere este în plină desfășurare.
„Trandafirii nu angajează zece mii de oameni ca fabrica de arme, și în plus petalele trebuie culese de la ora 3 dimineața”, glumește Dobromir Totev, colonel în rezervă și fost director al fabricii de arme din acest oraș cu o bogată istorie militaro-industrială.
Un pod aerian
Motivele acestei relansări bruște a activității reprezintă un subiect sensibil: fabrica Arsenal, ca și surata ei VMZ, situată puțin mai în amonte, în orașul Sopot, lucrează masiv pentru armata ucraineană, care are nevoie urgentă de muniție pe standardele sovietice. Bulgaria este printre puținele țări care încă produce acest tip de armament în Uniunea Europeană, alături de România și Republica Cehă. Dar discreția rămâne la ordinea zilei: deși este membră NATO, Bulgaria este marcată de o puternică opinie pro-rusă – 20% dintre bulgari spun că susțin Moscova în acest conflict. De asemenea, chiar dacă în primele săptămâni de război a fost înființat un pod aerian pentru a furniza muniție Ucrainei, prin Polonia, liderii acestei țări de 6,9 milioane de locuitori nu au făcut cunoscut acest lucru opiniei publice.
„Bineînțeles că știm că totul merge în Ucraina”, spune Nikuleta, angajat al VMZ, cu un zâmbet larg. „Avem de lucru până peste cap în acest moment”, mărturisește ea, în timp ce adaugă: „sunt bucuroasă că au de unde să ne plătească salariile”.
Cu o producție record, Arsenal, cel mai mare angajator privat al țării, cu peste nouă mii de angajați, se laudă că a crescut salariile la aproximativ 1.000 de euro pe lună în medie, un nivel confortabil pentru Bulgaria. Totuși, Hristo Ibuchev, directorul fabricii, ne închide telefonul imediat ce menționăm Ucraina.
Posibil și probabil
„Este posibil ca armele să ajungă în Ucraina”, recunoaște Katya cu reținere. Multor muncitori le este greu să recunoască acest lucru. Discutând în fața fabricii, ne spune că este „mai degrabă pro-rusă”, deși în același timp este plătită pentru a controla calitatea armelor destinate Kievului. Cum face față acestei contradicții? „Încerc să nu mă gândesc la asta”, ne mai spune înainte de a se urca în mașină.
În parcarea de la Arsenal, panourile sunt pline cu afișe pentru candidatul partidului naționalist Renașterea, care visează ca Bulgaria să părăsească NATO. În mod ironic, „Kazanlâk este una dintre capitalele rusofiliei bulgare”, amintește Totev, un interlocutor presupus pro-occidental. În timpul socialismului, mulți angajați de la Arsenal au mers să studieze în URSS și s-au căsătorit cu cetățeni ruși. E o tradiție locală să se întâlnească în fiecare an la Kazanlâk, ocazie cu care sunt arborate steaguri rusești. Această situație tipic bulgarească se regăsește și în cazul primarului. Fostă angajată a fabricii Arsenal, Galina Stoianova este membră a partidului conservator și pro-european GERB, și până de curând a fost unul dintre liderii controversatei asociații a rusofililor din Bulgaria.
Această organizație este acum condusă de un fost deputat, acuzat în 2019 de justiția bulgară de spionaj pentru Rusia. El s-a remarcat, marți, 14 martie, pentru că a fondat o „mișcare internațională a rusofililor” la Moscova, în prezența ministrului rus de externe Serghei Lavrov. Primarul din Kazanlâk, Stoianova, susține că a părăsit această asociație „la începutul anului”, când structura a fost lovită de sancțiunile americane, și susține că „activitatea sa principală a fost celebrarea evenimentelor legate de istorie”, în special războiul ruso-turc (1877-1878).
Recunoștință față de Moscova
Acest eveniment, care a dus la independența Bulgariei, hrănește în mulți bulgari un sentiment de eternă recunoștință pentru Moscova. Edilul nu ne spune mai mult: preferă să încheie brusc interviul.
Privite multă vreme ca o moștenire greoaie, aceste fabrici moștenite de pe timpul Pactulului de la Varșovia și cei 70.000 de muncitori ai lor cu convingeri geopolitice divergente au devenit dintr-o dată de importanță strategică pentru întreaga tabără occidentală. Miercuri, 15 martie, comisarul european pentru industrie, Thierry Breton, s-a deplasat în această regiune îndepărtată pentru a lansa planul său de 2 miliarde de euro destinat industriei europene de armament, și pentru a convinge industriașii locali să mărească producția de obuze, în special pe cele de 122 de milimetri și 152 de milimetri, standardele sovietice.
„VMZ încă lucrează la jumătate din capacitate”, a declarat Hristo Gadjev, președintele comisiei de apărare din parlamentul bulgar și susținător al exportului de arme. Atent, comisarul francez nu a spus în mod explicit că muniția va merge în Ucraina; această discreție permite Ministerului bulgar al Apărării să păstreze aparențele și să se asigure că „țara nu s-a angajat să furnizeze arme Ucrainei”.
Alegerile, o problemă
Subiectul este sensibilizat și mai mult de alegerile legislative anticipate ce vor avea loc duminică, 2 aprilie. E vorba de al cincilea tur de scrutin din ultimii doi ani organizat în această țară scufundată într-o criză politică din cauza diviziunilor profunde în chestiunea rusă.
La începutul războiului, în februarie 2022, Bulgaria era guvernată de prim-ministrul pro-occidental Kiril Petkov, un absolvent de Harvard, care s-a întors acasă promițând că va lupta împotriva corupției și că va pune capăt ambiguităților din diplomația bulgară. Cu o majoritate fragilă, guvernul său depindea de Partidul Socialist, moștenitor al fostului Partid Comunist și încă apropiat de Moscova. Liderul acestui partid, Kornelia Ninova, pe atunci ministru al Economiei și Industriei, a declarat în mod repetat că nu va permite ca „un singur glonț” să plece în Ucraina.
„În ciuda acestui fapt, am reușit să lucrăm cu aliații noștri pentru a sprijini Ucraina”, dă astăzi asigurări Kiril Petkov, al cărui guvern a rezistat timp de șase luni în condiții dificile – compania rusă Gazprom și-a întrerupt livrările începând din luna aprilie. Din punct de vedere politic, nu puteau fi trimise arme bulgărești direct la Kiev, dar americanii și britanicii au găsit furnizori privați precum VMZ și Arsenal de la care au cumpărat arme și apoi le-au furnizat în Ucraina gratuit.
„Pe hârtie, cuvântul Ucraina nu a fost menționat niciodată, dar Ninova știa foarte bine unde se îndreptau [armele]”, zâmbește Atanas Slavov, un deputat pro-occidental din regiunea Kazanlâk.
Negocieri cu Orban
În primele săptămâni de război, au fost văzute multe avioane care legau Bulgaria de aeroportul Rzeszow, un oraș din estul Poloniei care devenise baza pentru livrările de arme către Ucraina. De asemenea, guvernul bulgar a trebuit să negocieze urgent tranzit rutier cu premierul ungar, Viktor Orban, cunoscut pentru pozițiile sale pro-ruse, dar a cărui țară este esențială din punct de vedere geografic. Semn al importanței strategice a armelor bulgare: ministrul de externe ucrainean Dmitro Kuleba a petrecut patru zile la Sofia în plin conflict, în aprilie, pentru a negocia din greu pentru mai multe arme. „Făceau presiuni, în ciuda preocupărilor legate de securitate”, a spus o persoană implicată în aceste negocieri. „/Kuleba/ voia neapărat să deblocheze o livrare sensibilă”, adaugă o altă sursă.
Pe de altă parte, cele două linii de producție de obuze de 152 de milimetri de la fabrica VMZ au trebuit să fie oprite brusc din cauza unei avarii misterioase. „Două linii în același timp, asta seamănă foarte mult cu un sabotaj”, se miră și astăzi un fost oficial guvernamental, aflat atunci în funcție. Toți bulgarii țin minte tentativa de otrăvire cu Noviciok a traficantului de arme Emilian Gebrev, care a avut loc în 2015, când acesta, cel mai probabil, furniza arme Kievului, atribuită a posteriori celebrei echipe de spioni ruși care l-au otrăvit pe Serghei Skripal în Marea Britanie. Exploziile misterioase s-au înmulțit în anii următori în fabricile și depozitele de arme bulgare, într-o țară în care o parte din aparatul de securitate rămâne infiltrat de Rusia.
Și vor să mai dea
În ciuda acestor dificultăți, fostul premier Petkov dă asigurări că muniția bulgară a reprezentat „maximum o treime” din cea care a fost folosită la începutul conflictului din Ucraina. Acum, aprovizionați cu arme occidentale, ucrainenii sunt mai puțin dependenți de livrările bulgare, dar rețelele de socializare abundă în videoclipuri cu soldații ucraineni, în care se pot vedea puștile produse de Arsenal.
„Sunt foarte fericit că Bulgaria a fost de partea corectă a istoriei”, a spus Petkov. Sondajele indică faptul că el ar putea câștiga multe voturi la începutul lunii aprilie, dar rămâne incertitudinea cu privire la capacitatea sa de a forma o coaliție, deoarece țara rămâne divizată.
Între timp, la conducere se află un guvern interimar numit de președintele Rumen Radev. Deși se opune oficial livrării de arme, executivul nu a pus capăt acestui comerț discret care a permis Bulgariei să exporte arme în valoare de cel puțin 2,5 miliarde de euro în 2022, un record. Sub presiunea Parlamentului, care este în mare parte pro-occidental, și a diplomaților europeni și americani, guvernul interimar a trebuit și el să fie de acord în ianuarie să doneze arme luate din stocurile armatei. O premieră. „Era timpul să dăm ceva și nu doar să vindem, suntem una dintre țările cu cele mai mari stocuri de muniție din fostul Pact de la Varșovia”, a spus Gadjev, în Parlamentul bulgar.
Potrivit informațiilor obținute de Le Monde, Bulgaria a furnizat Kievului tunuri autopropulsate Gvozdika și tunuri antiaeriene ZU-23-2. Dacă vor câștiga alegerile, bulgarii pro-occidentali visează deja să adauge avioane de luptă Mig-29 și sisteme de apărare aeriană S-300. Cu speranța că numeroșii lor concetățeni pro-ruși vor continua să închidă ochii.
