Legea nu garantează dreptul salariaților la salarii compensatorii în caz de concedii, după cum s-a specificat. În trecut, exista o astfel de reglementare, inclusă în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, până la finalul anului 2010.
De atunci, a devenit responsabilitatea angajatorilor să decidă dacă oferă sau nu astfel de compensații în caz de concediere.
În unele sectoare ale statului, prin Contracte Colective de Muncă negociate la nivelul întregii ramuri, s-a convenit acordarea de salarii compensatorii în situații de concedieri colective.
De exemplu, conform Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Sănătate pentru perioada 2023-2025, Ministerul Sănătății a acceptat să ofere compensații financiare în caz de concediere colectivă, în funcție de vechimea în muncă:
- Pentru vechime între 0 și 5 ani: 5 salarii brute lunare;
- Pentru vechime între 5 și 10 ani: 12 salarii brute lunare;
- Pentru vechime peste 10 ani: 24 de salarii brute lunare.
În sectorul privat, doar câteva dintre marile companii oferă salarii compensatorii în caz de concediere, cu o medie de 2 sau 3 salarii brute lunare. Acestea sunt excepții, nu reguli.
Salariile compensatorii sunt negociate între salariatul afectat de concediere și angajator. Chiar dacă angajatorul nu este obligat să ofere aceste compensații prin contractul colectiv de muncă sau prin alte reglementări interne, de multe ori alege să o facă în mod voluntar, potrivit RomâniaTV.
