Președintelui Joe Biden îi place să spună că politica externă este o extensie a relațiilor personale. Iar geopolitica este într-o continuă schimbare acum. Cele mai importante par să fie relațiile SUA cu restul lumii.
Reuniunea anuală a Adunării Generale a ONU a liderilor mondiali trebuie să fie, așadar, cea mai importantă reuniune de familie. Sau poate că e vorba de liceu?
Oricum ar fi, aveți dragoste, rivalitate și o dramă fără sfârșit, dar cu soarta lumii în joc.
Reprezentanți de seamă pentru geopolitca actuală
Se așteaptă ca o serie de lideri mondiali proeminenți să lipsească de la evenimentul din acest an. Inclusiv cei din Franța, Marea Britanie, Rusia și China. Cu toate acestea, există multe dinamici interesante de urmărit.
Printre participanții așteptați se numără Biden, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și liderul turc Recep Tayyip Erdogan.
Iată câteva dintre relațiile care trebuie urmărite la New York în această săptămână:
Biden și omologii săi din Orientul Mijlociu
ONU îi oferă lui Biden un loc ideal pentru a arăta că, în ciuda efortului său de a muta atenția SUA către China, nu abandonează o altă regiune cheie.
Schița de până acum a Casei Albe pentru programul lui Biden nu include multe întâlniri bilaterale cu liderii din Orientul Mijlociu. Dar este posibil ca el să se întâlnească cu unii dintre ei. Cum ar fi Erdogan al Turciei și liderul din Qatar, în contexte mai puțin formale.
Un subiect potențial? Un mare acord de pace pe care echipa lui Biden îl promovează și care include normalizarea relațiilor diplomatice între Israel și Arabia Saudită.
Biden este așteptat să aibă o întâlnire bilaterală cu premierul israelian Benjamin Netanyahu la New York. Aceasta este de fapt o dezamăgire pentru Netanyahu. El dorește o invitație la Casa Albă.
Relația complicată dintre SUA și Israel
Dar Biden este precaut față de eforturile guvernului condus de Netanyahu de a revizui sistemul judiciar israelian. Mulți israelieni protestează în fața regimului considerat nedemocratic. Deocamdată, el nu pare dispus să îi ceară liderului israelian să viziteze Washingtonul.
La summitul G20 din această lună, Biden a dat mâna cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman. E cel mai recent indiciu că conducătorul de facto al Arabiei Saudite este din nou în grațiile Americii. Asta în ciuda încălcărilor drepturilor omului. (Nu este clar dacă prințul moștenitor va fi la New York).
Apropierea lui Biden de Orientul Mijlociu vine în contextul în care China s-a oferit ca un potențial pacificator pentru regiune. Beijingul a promovat deja o apropiere diplomatică între rivalii Iran și Arabia Saudită. Chiar a sugerat că poate rezolva conflictul israeliano-palestinian.
Tot în cadrul G20, Biden a contribuit la prezentarea unei inițiative majore de infrastructură care leagă India, Orientul Mijlociu și Europa. Așteptați-vă la o mulțime de discuții despre acest plan și la New York.
Volodimir Zelenski vrea să farmece restul jucătorilor
Zelenski plănuiește o ofensivă de farmec în persoană la reuniunea din acest an. El dorește să aibă cât mai multe întâlniri personale cu liderii din America Latină, Asia și Africa, în încercarea de a convinge aceste țări să se alăture Ucrainei împotriva Rusiei.
Modul în care Rusia va reacționa ar putea depinde de diplomații care vor fi dispuși să fie văzuți alături de reprezentantul rus, probabil ministrul de externe Serghei Lavrov.
Sunt șanse ca Lavrov să încerce, de asemenea, să marcheze multe astfel de întâlniri, cel puțin pentru a se asigura că anumite națiuni rămân neutre.
Anul trecut, Lavrov nu a avut un program foarte încărcat, lucru remarcat de oficialii americani. Dar Zelenski nu a participat personal anul trecut.
Liderii mondiali care se întâlnesc cu președintele Ucrainei în acest an s-ar putea simți obligați să se întâlnească și cu Lavrov, dacă intenționează să evite să ia atitudine.
Washingtonul și statele africane
În timp ce oficialii americani se amestecă cu omologii lor străini, șansele sunt neobișnuit de mari să dea peste un lovitur de stat din Africa.
Un șir de preluări militare a zguduit continentul, Niger și Gabon căzând victime doar în ultimele luni.
Faptul că o juntă poate trimite un reprezentant la Adunarea Generală depinde de orice, de la deciziile unei comisii de acreditare a ONU până la loialitatea declarată a delegației ONU existente în țara respectivă.
Talibanii, de exemplu, nu au obținut încă recunoașterea de către ONU ca guvern al Afganistanului. Dar anul trecut, un „prim-ministru” din Mali, numit de o juntă care a răsturnat guvernul democratic al țării, a ținut un discurs la adunarea anuală.
Nu este clar cine va vorbi în numele Gabonului sau Nigerului la evenimentul din acest an, raportează POLITICO.
Oficialii americani nu par să aibă o singură abordare standard pentru modul de interacțiune cu națiunile afectate de lovituri de stat la New York.
