Arhitectura Uniunii Europene pentru siguranţa furnizării de gaze naturale încă nu este completă. În plus, solidaritatea între țările care fac parte din UE nu este nici ea una în care se poate pune încrederea.
Acestea sunt informațiile pe care le-au transmis luni, 24 iunie, reprezentanții Curții de Conturi Europene, prin intermediul unui comunicat de presă.
O Uniune Europeană pregătită
„Vrem ca UE să fie pe deplin pregătită în cazul unei noi crize a gazelor? Dacă da, rămân provocări semnificative de abordat, avertizează un raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană. UE a adoptat mai multe măsuri de urgenţă pentru a contracara utilizarea gazului ca armă de către Rusia, însă beneficiile acţiunilor sale nu sunt întotdeauna clare.
Auditorii atrag atenţia şi asupra mai multor noi provocări pe care UE trebuie să le depăşească. În acest fel se poate garanta siguranţa furnizării de gaze pe termen lung. Printre ele se numără dependenţa sporită de gazul natural lichefiat (GNL) importat şi necesitatea decarbonizării unei părţi din consumul său de gaze”, se menționează în comunicatul de presă.
O serie de consecințe
Faptul că UE a renunțat la importurile de gaze din Rusia a avut mai multe consecințe. Una dintre acestea a fost o criză de aprovizionare. A fost urmată mai apoi de o spirală a scumpirilor.
În anul 2021, importurile de gaze din Rusia reprezentau 45% din totalul importurilor de gaze din Uniunea Europeană. În luna august a anului 2022, prețurile angro ale gazelor au atins un nivel-record. Este vorba despre suma de 339 de euro per megawatt-oră. Comparativ, în aceeași lună a anului 2021, prețul era de 51 de euro.
Subvenționarea prețurilor la gaze
Statele membre ale Uniunii Europene au început să subvenționeze prețurile la gaze și la energia electrică. În anul 2022, valoarea totală a subvențiilor a ajuns la suma de aproape 390 de miliarde de dolari.
Motivul pentru care oficialii au decis să ofere aceste subvenții a fost pentru a diminua impactul asupra gospodăriilor și a întreprinderilor. Până la sfârșitul anului 2023, Uniunea Europeană și-a putut diversifica sursele de aprovizionare. În acest fel, gazul rusesc a fost eliminat treptat. Prețurile s-au stabilizat. La începutul acestui an s-a atins nivelul de dinainte de criză.
„Criza declanşată de invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 a pus la încercare rezilienţa UE în faţa unei schimbări bruşte în sectorul aprovizionării cu gaze. În ciuda unei creşteri abrupte a preţurilor, care s-a resimţit usturător în facturile gospodăriilor şi ale întreprinderilor, am avut norocul să nu ne confruntăm cu o penurie majoră de gaze.
Fiind dependentă de importurile de gaze, UE nu îşi va putea permite niciodată să lase garda jos în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării sale. Iar consumatorii nu au nicio garanţie că preţurile vor rămâne accesibile în cazul unui viitor deficit de aprovizionare major.”, sunt informațiile transmise de Joao Leao, membrul Curţii responsabil de acest audit.
O cerere mai mică de gaze
Pe parcursul crizei, Uniunea Europeană a reușit să își atingă obiectivul. Cererea de gaze s-a diminuat cu 15%.
„S-a datorat acest lucru exclusiv măsurilor adoptate sau şi anumitor factori externi (preţurile ridicate ale gazelor şi o iarnă caldă, de exemplu)?
Auditorii nu au putut stabili cu exactitate. Obligaţia de constituire de stocuri de gaze la nivelul UE a fost şi ea respectată. Obiectivul de 90 % fiind chiar depăşit. Doar că aceste niveluri de umplere a instalaţiilor de înmagazinare sunt, practic, cele normale observate înainte de criză. Cât despre plafonarea de către UE a preţului gazelor, nu se poate evalua în ce măsură şi-a dovedit eficienţa, preţurile rămânând mult mai scăzute de la introducerea sa”, se mai arată în doucment.
Platforma AggregateEU
O altă măsură dintre cele adoptate a constat în lansarea platformei AggregateEU. Aceasta a avut scopul de a oferi un canal alternativ de comercializare a gazelor. Chiar și prin achiziționări în comun.
Nici de această dată auditorii UE nu au putut determina dacă noua platformă adusese valoare adăugată față de cele deja existente. Asta din cauză că, la momentul lansării AggregateEU, diferențele de preț dintre diversele piețe ale gazelor din UE, cauzate de criză, se redusese deja considerabil.
Statele UE sunt încă reticente
Privind în urmă, auditorii au ajuns la concluzia că UE trebuie să își consolideze cadrul pentru accesibilitatea gazelor. Ei avertizează, de asemenea, că multe state membre sunt încă reticente în a semna acorduri bilaterale de solidaritate. Unele țări din UE ar putea chiar să întrerupă furnizarea de gaze către un stat vecin. Asta în cazul unei situații de urgență.
Un ultim aspect menționat de auditori se referă la captarea, folosirea și stocarea dioxidului de carbon. Ei subliniază că progresul în acest domeniu este insuficient. Ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării securitatea aprovizionării pe termen lung.
Luând în considerare obiectivele climatice ale UE, mai ales atingerea unui nivel net zero al emisiilor până în 2050, reducerea emisiilor de carbon generate de consumul de gaze va deveni o prioritate tot mai importantă. În prezent, cele patru proiecte comerciale active în captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon pot capta până la 1,5 milioane de tone de CO2 pe an. O cantitate nesemnificativă comparativ cu cele 450 de milioane de tone de CO2 care trebuie captate anual până în 2050 pentru a îndeplini obiectivele climatice ale UE.
Consumul brut de energie
Înainte ca Rusia să dea startul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în 2022, gazul reprezenta aproape un sfert din consumul brut de energie al europenilor.
Țările cu cel mai mare consum erau Italia și Țările de Jos. Ambele aveau câte un consum de 41%. Mai apoi urma Malta, cu un consum de 40%. Tot un consum ridicat avea și Ungaria, de 34%.
Tot în 2022, mai mult de 20% din energia electrică din Uniunea Europeană, și aproximativ 40% din cea termică s-au produs pe bază de gaze. Având în vedere că UE importă peste trei sferturi din necesarul său de gaze, asigurarea unei aprovizionări sigure este esențială pentru menținerea funcționării economiei. Dar și asigurarea prosperității regiunii, informează economica.net
