În contextul crizei energetice și nu numai, navele Karadeniz sunt vitale pentru anumite state. În primul rând, de unde termenul de Karadeniz și cu ce sunt aceste nave mai speciale decât restul vaselor.
Karadeniz este denumirea turcească a Mării Negre. Odată clarificat acest aspect, este momentul să se lămurească și cea de-a doua neclaritate. Astfel, Navele Karadeniz pot fi considerate o „minune a ingineriei”. Acestea nu transportă mărfuri sau pasageri, de fapt, au rolul unor mini centrale. Odată andocate (instalate pe un doc plutitor) se transformă în niște generatoare uriașe, care, conectate la rețeaua electrică a unei regiuni pompează energie în rețeaua respectivei țări sau regiuni.
Navele Karadeniz sunt unice
Ideea nu este chiar nouă, cârcătoșii ar putea spune că și vasele echipate cu reactoare nucleare la bord au specificații asemănătoare. Ideea a apărut în secolul trecut, cândva prin 1954, după care a fost materializată un deceniu mai târziu. Pe principiul „nevoia este mama invențiilor”, a apărut și prima navă din lume, care, în loc să transporte pasageri sau te miri ce mărfuri, „târâie” o centrală nucleară și un reactor capabil să livreze 10 MW. Jumătatea de veac mai târziu, navele sunt capabile să producă de șapte ori mai multă energie.
Revenind la vasele Karadeniz, acestea sunt mult mai accesibile și mai puțin sofisticate. Navele fac parte din flota companiei Karadeniz Holding, care, din 2010 și până în prezent și-a dezvoltat o întreagă flotă de vase cu rol de centrale electrice. Ce să mai, doi iepuri dintr-un foc.
Concernul rus Karadeniz este unic. Navele care au reactoare nucleare aparțin de obicei țărilor și nu companiilor private. Vasele se deplasează cu ajutorul propulsoarelor uriașe care pun în funcțiune turbinele unor generatoare. Acestea funcționează fie pe gaz natural lichefiat, fie pe combustibil marin de diferite grade de puritate. Altfel spus, pentru generarea electricității se folosesc aceiași combustibili utilizati și în propulsia folosită de majoritatea navelor.
Flota companiei Karadeniz deține deja 5 clase de nave centrale, diferențiate prin capacitatea de producție a energiei și lungimilor acestora. Cele mai mici, din clasa Seal, au 84 de metri lungime, 18 metri lățime. Puterea centralei oscilează între 34 și 40 MW.
A doua clasă Mermaid, cu o lungime de 90 de metri și 25 de metri lățime navele din această categorie sunt echipate cu o centrală care poate produce până la 80 MW. Capacitatea de producție a acestei nave este superioară vaselor cu reactoare nucleare.
Capacitate enormă
A treia clasă din flota deținută de Karadeniz, Shark, navele incluse în această categorie pot ajunge până la 240 de metri și au capacitatea de a produce 240 de MW. Acum înțelegem de unde această tranziție de clasa Mermaid (sirenă) la Shark (rechin). Ei bine, pentru o imagine de ansamblu, o singură navă din clasa Shark poate susține 25% din puterea necesară Republicii Moldova la orele de maximă solicitare.
Pe principiul „buturuga mică răstoară carul mare” sau „esențele tari se țin în sticluțe mici”, navele Orca, fac parte din cea de-a IV-a categorie, cu o lungime de maxim 140 de metri lungime, puterea centralei ajunge la 260 de MW. Însă, se pare că ”Orcile turcești” trebuiesc tractate deoarece nu au propulsie, potrivit piataauto.md.
Ultima clasă, Khan și cea mai mare de altfel, este formată din nave care au o lungime de până la 300 de metri și o lățime de 50 de metri. Capacitatea de producție este maxim 470 MW. Navele pe care le deține compania turcească produc în total peste 6000 MW, Karadeniz își proiectează și construiește singură vasele. În momentul de față, concernul construiește alte nave ale căror capacitate de producție ajunge la 6000 MW, se pare că există o cerere mare pentru acest tip de nave.
Cuba este unul din aceste exemple la care se adaugă, Liban, Mozambic, Indonezia, Gambia sau Guineea Bissau. Deși pe termen lung soluția nu este una ideală, pe termen scurt navele Karadeniz pot fi salvatoare pentru situațiile critice.