.Ce se petrece acum peste Ocean va schimba radical multe din abordările diplomatice ale zilei de mâine. Summit-ul NATO de la Washington se află în plină desfășurare iar principalele subiecte aflate pe agendă sunt:
– sprijinul pentru Ucraina
– întărirea posturii de apărare și descurajare a Alianței
– parteneriate de-a lungul globului cu națiuni și organizații internaționale non-NATO cu scopul organizării și coagulării mai puternice a grupului statelor cu valori democratice similare, în vederea extinderii rețelei de securitate și a unei adaptări eficiente la provocările globale. Semnalul pentru această nouă strategie NATO îl reprezintă invitarea liderilor din Australia, Noua Zeelandă, Australia și Japonia la Summit.
Elemente-cheie
Două elemente cheie fac ca acest Summit aniversar de 75 de ani să foarte complicat și un adevărat test pentru capacitățile de lidership atât ale SUA cât și ale celorlalți aliați.
În primul rând actualul context geopolitic extrem de fluid și tensionat, probabil tensiunea nu a mai fost atât de ridicată din 1962, de la criza rachetelor din Cuba.
Conflictul din Ucraina a oferit prilejul regăsirii unei nesperate unități în interiorul NATO și a “lumii libere”. Pe de altă parte a fost și catalizatorul coagulării tot mai puternice a grupării China –Rusia –Iran – Coreea de Nord care a devenit tot mai agresivă în contestarea pilonilor actualei ordini internaționale.
Pe lângă celelalte conflicte deschise, cel dintre Israel-Hamas – Hezbollah, atacurile rebelilor Houthi din Marea Roșie, destabilizarea Iraqului, toate cu implicarea Iranului, șirul de lovituri de stat din Africa împotriva intereselor occidentale cu implicarea Rusiei sau agresivitatea crescută a Chinei în Marea Chinei de Sud și zona Indo-Pacifică. există și altele mai puțin vizibile publicului larg cu aceeași actori principali în spate care par să facă parte dintr-un plan care se desfășoară la nivel global, simultan și pe toate fronturile, menit să suprasolicite până la punctul de rupere capabilitățile Statelor Unite și ale aliaților săi.
Multe puncte nevralgice
În acestă categorie intră distrugerile suspecte de infrastructură submarină strategică ex incidentul Svalbard 2022 sau Balticonnector 2023 în timpul prezenței in zonă a unor vase chineze sau rusești. De asemenea războiul nevăzut din spațiu cu implicarea Chinei și Rusiei, de la cursa lansării sateliților de nouă generație până la folosirea deșeurilor spațiale rezultate inclusiv din distrugerea controlată a propriilor sateliți ieșiți din uz pentru a avaria sateliți americani sau atacurile cu lasere și dispozitive de bruiaj semnalate de US Space Force.
În Arctica Rusia a devenit tot mai agresivă și revendică tot mai multe teritorii, în zona Pacificului China desfășoară așa numitul „Island shopping”, convingerea liderilor națiunilor mici insulare să-i permită construcția de baze navale pe teritoriul lor.
Într-un video reportaj difuzat chiar azi 10 iulie pe CNN, jurnaliștii Nick Paton Walsh, Sarah Dean și Karolina Jeznach arată o escaladare fără precedent de către Rusia, în ultimile 6 luni, a unei adevărate campanii de operațiuni hibrid pe teritoriul statelor membre NATO constând în sabotare fizică a unor facilități de producție sau transport armanent, instalarea clandestină de camere de supraveghere, atacuri fizice și intimidare asupra unor înalți oficiali etc.
Provocări vor mai veni
Provocarea crizelor alimentare și energetice, crearea și dirijarea fluxurilor de refugiați ilegali către statele occidentale, înființarea de instituții și organisme internaționale în domeniul financiar, bancar și al dezvoltării, paralele cu instituțiile existente consacrate, în care să fie atrase tot mai multe state terțe par a fi alte piese din acest master plan, care se desfășoară, cum spuneam, global și simultan pe toate fronturile, de înlocuire a actualei ordini internaționale cu alta construită de China, Rusia și aliații.
Ce simbol mai puternic al actualului context geopolitic poate fi decât prezența exact în aceste zile a trupelor chineze în Europa, pentru prima dată în istoria cunoscută, în Belarus, la granița de est a NATO ?
Al doilea element cheie este nesiguranța indusă de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA din noiembrie. O posibilă realegere a Președintelui Trump, care ar veni cu o viziune diferită de politică externă și pentru NATO ar putea duce la anularea sau modificarea unora dintre hotărârile luate la Summit de aceea se discută despre modalități de a găsi formule care să fie ireversibile. Pe de altă parte Summit-ul este și un prilej extraordinar pentru Președintele Biden de a arăta leadership și viziune și de a puncta decisiv în cursa electorală.
Poziții solide
Din toate aceste motive șl având în vedere și situația de pe front pentru Ucraina acest Summit este crucial. Ucraina are nevoie de o viziune și o strategie foarte clară din partea SUA și a aliaților cu privire la tipul și modul de furnizare a ajutorului pentru viitor și de o claritate cu privire la primirea în NATO și la modul în care se poate sfârși acest război și are nevoie de toate acestea acum.
Președintele Zelenski definește finalul războiului prin revenirea Ucrainei la granițele din 1991 adică recuperarea inclusiv a Crimeei, condamnarea conducerii Rusiei pentru crime de război și suportarea de către Rusia agresoare a costurilor uriașe cu reconstrucția Ucrainei. Președintele Putin a cerut zilele trecute practic capitularea Ucrainei pentru a încheia războiul, cu cedarea definitivă a Crimeei și a celor patru regiuni deja declarate rusești, care nu sunt decât parțial sub controlul Moscovei, demilitarizarea Ucrainei și alte condiții care ar lăsa practic Ucraina la cheremul Rusiei.
Decizii ireversibile
Summitul a debutat foarte bine pentru Ucraina cu prezentarea în forță de către Președintele Biden a pachetului masiv de ajutor pentru apărare antiaeriană cuprinzând 5 noi sisteme Patriot, inclusiv cel furnizat de România și angajament ferm pentru livrarea altor zeci de sisteme tactice de apărare antiaeriană în lunile următoare. Noul premier britanic Keir Starmer a anunțat și el astăzi că anulează interdicția pentru Ucraina de a folosi rachetele Storm Shadow pentru lovituri în adâncime pe teritoriul Rusiei iar secretarul de stat Anthony Blinken a anunțat începerea livrărilor de avioane F16.
Dar dorința cea mai mare a Președintelui Zelenski de a primi o foaie de parcurs clară și fără echivoc cu termene asumate pentru admiterea în NATO a Ucrainei, pentru a tăia elanul Rusiei, nu va fi se pare nici acum îndeplinită, urmând să se meargă pe formule vagi gen “ punte către aderare”.
Pe de o parte toți liderii și experții NATO sunt conștienți că o înfrângere, o capitulare a Ucrainei, ar fi o catastrofă strategică, o dovadă a slăbiciunii lumii occidentale democratice și a NATO, cu consecințe la nivel global. Pe de altă parte, includerea în NATO a unui stat care se află într-un conflict armat deschis cu o putere nucleară este considerat de unii aliați un risc major de atragere a NATO, în virtutea articolului 5, într-un război total, iar Președintele Macron a dezvăluit ieri că SUA și Germania sunt cele două state care se opun solid admiterii Ucrainei în NATO, pe aceste considerente.
Un conflict de gheață
În același timp se formează o părere generală că Ucraina nu mai are forța să-și recupera integral teritoriul în momentul de față, poate fi doar întărită pentru a descuraja orice noi atacuri rusești iar cel mai probabil compromis pentru pace este înghețarea conflictului pentru mulți ani de acum încolo, timp în care Ucraina să fie ajutată să devină un exemplu atractiv de succes, în genul Germaniei de vest față de cea de est în epoca războiului rece.
Având în vedere toate aceste circumstanțe ce ar trebui să obțină România la acest Summit și ce ar trebui să facă în continuare?
Președintele Iohannis a fost, ca de obicei, foarte secretos cu privire la oboectivele României.
Ce am putea obține
Cred că pentru România, având în vedere poziția strategică dar și eforturile făcute inclusive prin donarea bateriei Patriot, acest Summit ar trebui să fie o oportunitate de a-și consolida poziția în cadrul NATO și de obține noi beneficii și garanții pentru securitatea națională și regională, cum ar fi:
– Investiții suplimentare în infrastructura civilă și militară pentru a facilita mobilitatea rapidă a forțelor NATO în cazul unei crize.
– Investiții suplimentare majore în producția de apărare. Inclusiv prin contracte de offset care în momentul de față lipsesc aproape cu desăvârșire
– Cooperare în domeniul cybersecurity, dar și a combaterii dezinformării prin parteneriate extinse. România ar trebui să insiste pentru o apărare coordonată la nivel NATO în fața războiului informațional rusesc care face ravagii la nivelul sprijinului populației pentru valorile democratice și ar putea începe prin a sprijini propunerea formulată încă din 2019 de congressmanul Gerard Connolly, fost Președinte AP NATO, de înființare a unui Cemtru pentru Reziliență Democratică
– Acces la tehnologie avansată prin investiții în ecomomia României în domenii de vârf și sprijin pentru achiziționarea de echipamente și tehnologie militară avansată din statele membre NATO
– Sprijin politic și diplomatic: Consolidarea relațiilor politice și diplomatice cu alți membri NATO. Așa să ne asigurăm interesele și preocupările României sunt bine reprezentate și gestionate corespunzător în cadrul alianței.
– Garanții suplimetare de securitate și sprijin economic pentru Republica Moldova. Și implementarea cât mai rapidă a strategiei de securitate și dezvoltare pentru zona Mării Negre
O abordare bărbătească
În același timp liderii României ar trebui să ia foarte în serios amenințările și riscurile perioadei viioare. Indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale din SUA, este clar că NATO va face tranziția către o nouă etapă. Etapă în care aliaților europeni le vor reveni responsabilități din ce în ce mai mari. Iar costurile vor fi pe măsură.
Cei aflați la putere în România vor trebui să se trezească și să abordeze frontal subiectele de care toată lumea până acum s-a ferit.
Mă refer la creșterea efectivelor forțelor armate indiferent prin ce metode. Sau la creșterea cheltuielilor pentru apărare la cel puțin 3% din PIB. Sau cât va fi nevoie iar în condițiile actualelor deficite bugetare uriașe. Asta nu se va putea face decât prin stoparea imensei risipe bugetare și a dezmățului sinecurilor la stat. Balul gratis s-a cam terminat.
