La un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, opiniile despre război în rândul țărilor africane nu par să se fi schimbat prea mult. Treizeci de țări – cu doar două mai mult decât anul trecut – au votat în favoarea recentei rezoluții a Adunării Generale a ONU care a condamnat Rusia, a susținut integritatea teritorială a Ucrainei și a făcut apel la pace.
Madagascar și Sudanul de Sud, care s-au abținut în cazul unei rezoluții similare anul trecut, au votat în favoarea rezoluției ONU de data aceasta. Și Marocul, care a lipsit de la votul din 2022, a votat anul acesta în favoarea rezoluției. Națiunile africane au reprezentat însă aproape jumătate din totalul abținerilor. Gabonul, de exemplu, care anul trecut a votat în favoarea rezoluției pro-Ucraina, s-a numărat printre cele 15 țări africane care s-au abținut de această dată. Oficial, aceste țări spun că poziția lor nu este aliniată nici cu Rusia, nici cu Ucraina.
În pofida unei creșteri a angajamentului și a vizitelor unor înalți oficiali din țările occidentale, precum și a miniștrilor de externe ucrainean și rus în ultimul an, poziția lor nu s-a schimbat, se arată într-o analiză publicată recent de BBC.
Cu o zi înainte de ultima adunare a ONU, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a vorbit cu omologul său ugandez, Yoweri Museveni, dar această intervenție de ultim moment nu a influențat votul. Namibia, care a găzduit recent vizita primei doamne a SUA, Jill Biden, în primul său turneu în Africa, nu a cedat nici ea.
De ce legăturile Rusiei în Africa sunt puternice
Unele țări africane au avut o relație de zeci de ani cu Uniunea Sovietică. După prăbușirea acesteia în 1991, aceste legături au continuat cu Rusia, mulți lideri africani susținători ai independenței afirmând că livrările de arme și pregătirea militară asigurate de Moscova au fost esențiale pentru a ajuta la lupta împotriva dominației minorității albe și a colonialismului.
Secretarul de stat american Antony Blinken a recunoscut provocarea diplomatică cu care se confruntă Occidentul în obținerea sprijinului pentru Ucraina în unele țări africane.
Cu toate acestea, el și-a exprimat optimismul că Africa de Sud – care găzduiește în prezent exerciții militare de 10 zile cu China și Rusia – se află „pe o traiectorie lentă” de îndepărtare de Rusia. Autoritățile sud-africane au negat că exercițiile de război au fost programate în mod provocator pentru a coincide cu prima aniversare a invaziei Rusiei în Ucraina.
În Africa de Sud însă, în timpul luptei împotriva apartheidului, guvernul american a desemnat Congresul Național African – partidul aflat astăzi la putere – drept un grup terorist. Iar liderii săi, inclusiv Nelson Mandela, au fost, de asemenea, clasificați ca teroriști. Și, în ciuda faptului că a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1993 și a devenit primul președinte de culoare al țării între 1994 și 1999, Mandela a rămas pe lista de urmărire teroristă a SUA până la revizuirea acesteia în 2008.
„Din păcate, Statele Unite au fost mult prea înțelegătoare cu regimul de apartheid, așa că nici această istorie nu se șterge, peste noapte”, a mai declarat Blinken, citat de BBC.
Kremlinul câștigă constant noi aliați
Dar trecutul colonial nu explică în totalitate relația actuală, cel puțin pentru unele țări.
Națiuni precum Eritreea și, în ultima vreme, Mali – ambele izolate în mare măsură de comunitatea globală – au găsit un aliat în Rusia. Liderii militari din Mali au ordonat anul trecut ca toate trupele franceze să părăsească țara și au apelat la serviciile grupului de mercenari Wagner să le înlocuiască pentru a ajuta la combaterea insurgenței islamiste din țară.
Cele două state s-au numărat printre țările africane care l-au găzduit recent pe ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, ambele votând împotriva rezoluției ONU pro-Ucraina.
Alte șapte țări africane – Senegal, Tanzania, Guineea Ecuatorială, Burkina Faso, Eswatini, Guineea Bissau și Camerun – nu au votat deloc. Primele trei s-au abținut de la vot anul trecut.
Nu este posibilă generalizarea reacției unui continent cu peste 50 de țări. Fiecare stat are propriile motive pentru care a votat. Dar, deși votul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, acesta va continua, fără îndoială, să modeleze alianțele geopolitice în lunile și anii următori.
