Marți, 25 octombrie 2022, de Ziua Europeană a Avocatului, a fost pronunțată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu prescripția faptelor penale în cazul deciziilor luate de Curtea Constituțională a României. Instanța supremă a decis că decizia CCR se va aplica retroactiv, adică asupra unor fapte ce au fost săvârșite în trecut.
Astfel, a fost stabilit modul de aplicare al Deciziilor CCR 297/2018 ȘI 358/2022 în legătură cu prescripția, care poate forma o lege penală mai favorabilă. Instanțele vor fi obligate să țină cont de faptul că prescripția specială nu mai există după Decizia CCR 297/2018.
Cele două decizii trebuie să fie aplicate de toate instanțele
„Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului „mitior lex” prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal.
Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”, potrivit deciziei ICCJ.
Sursele judiciare au transmis faptul că această decizie va afecta mii de dosare, care se află în instanță sau în anchetă la procurori. Cei care sunt inculpați în acestea vor putea scăpa de condamnare și acuzații, ca efect al prescrierii faptelor.
Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul penal
În acest fel, pentru procesele care sunt în curs de desfășurare nu va mai exista nicio prescripție specială, ci una generală. Pe data de 26 mai, articolul 155, alineatul 1 a fost declarat ca fiind neconstituțional prin intermediul deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022. Oficialii de la CCR au transmis faptul că în perioada 2018-mai 2022, nu a existat niciun caz de întrerupere al prescripției penale.
Astfel, sunt aplicate termenele prevederii de la articolul 154, alineatul 1 din Codul penal:
„Art. 154. – (1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda”
De asemenea, cele două decizii nu pot fi invocate în cadrul contestațiilor în anulare.
Aici poate fi consultată minuta deciziei nr. 67.
„Lupta abia începe”
De asemenea, Silvia Uscov printr-o postare pe Facebook a spus că această „luptă” nu se oprește doar cu câștigarea unei singure „bătălii”, fiind deja sesizări făcute la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
„Dar lupta nu s-a oprit prin câștigarea unei prime bătălii deoarece următorul atac va veni printr-un val de cereri de sesizare a CJUE. Una a fost deja admisă și dosarul se află pe rolul CJUE, eu am una formulată într-un dosar cu termen în decembrie, iar de alta am scăpat printr-o soluție de inadmisibilitate a acesteia (atunci când am invocat și excepția de neconstituționalitate a legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona). Prin urmare, nu ne relaxăm, ci mutăm lupta și pe alte fronturi”, a transmis aceasta pe Facebook.
Magistrații de la Curtea de Apel București sunt de părere că această deciziei a Curții Constituționale nu îndeplinește condițiile unei legi penale mai favorabil, iar în acest fel nu poate fi aplicată retroactiv.
„În cazul de faţă, există o singură lege care a fost sancţionată în aspectele ei de drept substanţial, fiind lipsită de aplicabilitate pentru o perioadă determinată de timp. Decizia nr.297/2018 nu are efect de abrogare a art. 155 alin.1 Cod penal şi nici nu îl reconfigurează. Astfel, decizia menţionată nu a creat drept pozitiv, ca de exemplu în cazul art. 35 alin.1 Cod penal, iar pasivitatea legiuitorului nu poate transforma norma rămasă în vigoare în drept pozitiv. În concluzie, o lege, care nu conţine toate elementele pentru a funcţiona eficient, nu poate să se întoarcă în trecut sau să ultraactiveze tocmai în vederea aplicării ei. Dacă s-ar aprecia altfel, nu s-ar aplica norma incompletă, ci doar s-ar înlătura efectele juridice generate de alte legi într-adevăr aplicabile”, au spus aceștia, conform Agerpres.
Magistrații de la CAB
De asemenea, în sesizarea trimisă la ÎCCJ, magistrații de la CAB au luat în calcul trei ipoteze:
„De la data de 25.06.2018 până la data de 30.06.2022, data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, în materie penală nu a funcţionat, din punct de vedere legal, întreruperea cursului termenelor de prescripţie a răspunderii penale. Soluţia are ca premisă natură substanţială a instituţiei prescripţiei răspunderii penale, având ca efect înlăturarea răspunderii penale, adică imposibilitatea (excluderea) aplicării pedepselor şi a luării măsurilor educative sau de siguranţă. Prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept penal substanţial, în totalitate. Ca urmare, normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de proceduri sunt norne de drept substanţial, deoarece afectează termenul şi, implicit, prescripţia răspunderii penale.
Normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept procesual supuse principiului „tempus regit actum”, iar actele procesuale întocmite de către organele judiciare înainte de data de 25.06.2018 rămân valabile ca acte întreruptive de prescripţie a răspunderii penale. Ulterior îndeplinirii actului de procedură încep şi curge un nou termen de prescripţie. Actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs.
Distinct de ipotezele menţionate mai sus, Curtea de Apel Bucureşti aprecia că se mai poate decela încă o ipoteză. Deşi prescripţia este în totalitate o instituţie de drept substanţial (inclusiv întreruperea), art. 155 alin.1 Cod penal, incomplet temporar în perioada 25.06.2018 – 30.05.2022, ca urmare a deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, nu întruneşte condiţiile unei legi penale mai favorabile, în sensul art.5 Cod penal, deoarece nu a fost legiferat în sensul înlăturării prescripţiei special.
Cu alte cuvinte, în situaţia de faţă, avem de-a face cu o succesiune aparentă de legi penale. O succesiune reală de legi apare atunci când intervin două sau mai multe legi care reglementează în mod diferit norma de incriminare, sau o normă de drept substanţial. Norma de drept substanţial rămasă în vigoare după decizia nr.297/2018 a CCR nu reglementează în mod diferit instituţia prescripţiei răspunderii penale, ci a rămas incompletă, nefuncţională şi reprezintă un caz de inaplicabilitate a legii penale. În general, aplicarea principiului legii penale mai favorabile este rezultatul voinţei legiuitorului, ca urmare a schimbării la un moment dat a politicii penale a statului. Pentru a fi incident art. 5 Cod penal, trebuia să intervină o lege nouă care să suprime prescripţia, să mărească ori să micşoreze termenele de prescripţie, să modifice regimul prescripţiei sub aspectul începutului prescripţiei, cauzelor de suspendare sau de întrerupere”, au transmis aceștia.