Deși Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că Europa nu mai este dependentă de petrolul și gazele rusești, mulți oficiali ucraineni, europarlamentari și specialiști din industrie contestă această declarație. Aceștia susțin că cantități semnificative de hidrocarburi rusești, în special petrolul, continuă să ajungă pe piața europeană prin evitarea sancțiunilor, ceea ce contribuie la finanțarea mașinii de război a lui Vladimir Putin. Prin urmare, se poate argumenta că dependența Europei de petrolul și gazele rusești încă persistă și nu poate fi considerată „de domeniul trecutului” în totalitate.
„Trebuie să acoperim portițele pentru a opri Rusia să primească acești bani însângerați pe care îi folosesc pentru a finanța mașina militară care distruge țara noastră și ucide poporul nostru”, a Oleg Ustenko, consilier economic al președintelui Volodimir Zelenski.
Este dificil să urmărești și să identifici cu precizie sursele de țiței pe piețele globale. Acesta poate fi ușor amestecat cu alte transporturi în țările de tranzit, creând astfel loturi mai mari de petrol a cărui origine nu poate fi determinată cu ușurință. În plus, procesul de rafinare elimină urmele originii materiilor prime. Mai mult, o rețea complexă de companii de transport maritim care operează sub jurisdicții offshore complicatează și mai mult situația. Unele dintre aceste companii au fost acuzate că au ajutat Rusia să ascundă originea exporturilor sale de țiței prin utilizarea unei varietăți de tactici.
„Spre deosebire de gazele din conducte, piața petrolului este globală. Sistemele de schimb și de compensare și amestecurile intermediare sunt o practică obișnuită”, a declarat Mihail Hodorkovski, un critic proeminent al lui Putin și fostul CEO al gigantului petrolier și gazier Yukos. „Rezultatul embargoului este o creștere semnificativă a costurilor de transport din Rusia, o redistribuire semnificativă a veniturilor în favoarea intermediarilor și o reducere suplimentară din cauza îngustării pieței cumpărătorilor”.
Țițeiul rusesc este exportat în Europa prin ”portițe de scăpare”
Cantități mari de țiței rusesc, o sursă mai mare de venituri decât gazul, sunt încă expediate pe piețele globale, ceea ce îi face pe unii experți să suspecteze că ajung piața europeană prin diferite „portițe”. „De la introducerea sancțiunilor, volumul de petrol pe care Rusia îl exportă a rămas mai mult sau mai puțin stabil”, a declarat Saad Rahim, economist-șef la o firmă globală de comerț. „Este posibil ca petrolul rusesc să fie încă vândut către UE și țările occidentale prin intermediari”, a adăugat el.
Există o posibilă rută pentru transportul petrolului spre Europa, prin intermediul Azerbaidjanului, care se învecinează cu Rusia și găzduiește conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), operată de BP. Portul Ceyhan din Turcia, conectat la conducta BTC, este un important centru de aprovizionare de unde petrolul brut este expediat în Europa. De asemenea, portul primește cantități semnificative de petrol din Irak prin intermediul conductei Kirkuk-Ceyhan.
În același timp, Turcia și-a dublat anul trecut importurile directe de petrol rusesc și a refuzat să impună sancțiuni asupra țițeiului rusesc, în ciuda faptului că a oferit simultan sprijin militar și umanitar Ucrainei. Centrul de Cercetare pentru energie și aer curat din Finlanda (crea) a avertizat la sfârșitul anului trecut că „o nouă rută pentru petrolul rusesc către UE este în curs de dezvoltare prin Turcia, O destinație în creștere pentru petrolul rusesc”, unde este rafinat în produse petroliere care nu sunt supuse sancțiunilor și vândute mai departe, scrie Politico.
