Potrivit unui studiu realizat de o echipă de fizicieni și chimiști de la Universitatea Surrey, s-a demonstrat că unele erori ale apărute la nivelul ADN-ului umap pot proveni din cauza regulilor bizare după care se ghidează lumea cuantică. Dat fiind faptul ca uneori moleculele vieții sau ADN-ul în preocesul său de copiere are șanse să întâmpine anumite mutatii provenite din erori în timpul multiplicării.
Cele două șiraguri care formează faimosul helix dublu al ADN-ului sunt legate între ele de protoni de hidrogen care „sudează” moleculele numite nucleobaze (A, C, T și G) unele de celelalte. Acestea urmează în mod normal reguli stricte privind modul în care fac perechi: A se leagă mereu de T și C întotdeauna de G, explică SciTechDaily.
Formarea acestor perechi stricte este determinată de forma moleculelor, ele potrivindu-se împreună asemănător pieselor unui puzzle. Însă dacă natura legăturilor de hidrogen se modifică puțin, tot acest proces fundamental poate da rateuri, ducând la cuplarea greșită a bazelor și mutații.
Predicție de jumătate de secol
Acest lucru a fost prezis de Francis Crick și James Watson, cei care au descoperit structura de helix a ADN-ului în urmă cu jumătate de secol, însă cercetătorii au reușit să cuantifice cu precizie procesul abia acum cu ajutorul unor modelări complexe. Mai mult, echipa de la Universitatea Surrey a arătat că aceste modificări în legăturile ADN-ului sunt mult mai frecvente decât se credea anterior.
Cercetătorii au descoperit că protonii pot sări cu ușurință din locul lor obișnuit datorită unui proces binecunoscut dar aproape magic din lumea cuantică numit efectul de tunel. Acesta rezultă din capacitatea unui obiect cuantic de a străbate o barieră la scară atomică, fapt care ar fi imposibil după legile mecanicii clasice.
Deși sugerat înt-o carte din 1944 a fizicianului austriac Erwin Schrödinger („Ce este viața?”), paradigma de până acum din comunitatea științifică era că efectul de tunel nu poate avea loc în interiorul mediului complex al unei celule vii.